Mulți credincioși așteaptă la începutul lunii august darul Indulgenței plenare a Porțiunculei, datorită sfântului Francisc care în 1216 a obținut de la Cristos Domnul, într-o viziune în interiorul bisericuței Porțiuncula, ca „oricine vine în această biserică mărturisit și pocăit, să fie absolvit de toate păcatele sale”, confirmând-o apoi Papa Honorius al III-lea și anunțând-o la 2 august celor adunați cu aceste cuvinte magnifice: „Frații mei, vreau să vă trimit pe toți în Paradis”.

 

Trebuie avut în vedere faptul că păcatul are o dublă consecință. Păcatul grav ne privează de comuniunea cu Dumnezeu și, prin urmare, ne face incapabili să obținem viața veșnică: este așa-numita „pedeapsă veșnică”. Pe de altă parte, orice păcat, chiar și păcatul venial, provoacă o atitudine anormală față de creație, care are nevoie de purificare, atât aici jos, cât și după moarte. O astfel de purificare îl eliberează pe om de așa-numita „pedeapsă temporală” care rezultă din natura păcatului însuși. Iertarea păcatelor și restabilirea comuniunii cu Dumnezeu implică remiterea pedepselor veșnice ale păcatului. Indulgența este iertarea în fața lui Dumnezeu a pedepsei temporale. 

 

Când și unde este posibil de obținut Indulgența de la Porțiuncula? La Porțiuncula, pelerinii pot obține indulgența în fiecare zi a anului, o dată pe zi, pentru ei sau pentru o persoană decedată. În schimb, de la ora 12.00 a zilei de 1 august până la miezul nopții la 2 august a fiecărui an, aceasta este extinsă la toate bisericile parohiale și la toate bisericile franciscane.

 

Care sunt condițiile? Credinciosul trebuie să primească absolvirea păcatelor proprii în spovada sacramentală, celebrată în perioada de opt zile înainte și după vizita la Porțiuncula sau la biserica parohială, pentru a se întoarce la harul lui Dumnezeu. În plus, este necesară participarea la sfânta Liturghie și la împărtășania euharistică în același timp cu spovada. În biserica parohială, se reînnoiește profesiunea de credință, prin recitarea Crezului, pentru reafirmarea identității creștine; se recită „Tatăl nostru”, pentru reafirmarea demnității de copil al lui Dumnezeu, primit la Botez; o rugăciune conform intențiilor Papei (în mod normal se recită un „Tatăl nostru”, „Bucură-te, Marie” și „Slavă Tatălui”), pentru reafirmarea apartenenței la Biserică.

C. L.