Perioada Covid-19 a implicat și Dieceza de Chișinău, care au fost deciziile luate pentru
Dieceză?

Cu siguranță este o perioadă diferită, însă o perioadă pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru noi și pe care Biserica noastră o trăiește cu credință, în conformitate cu normele dictate de autorități și cu indicațiile venite de la Sfântul Scaun. Însă este și o perioadă în care am încercat să punem în aplicare diferite metode pastorale, iar restricțiile și imposibilitatea participării credincioșilor, cu siguranță, nu au putut opri viața parohiilor. Încă din primele zile în care am văzut Republica Moldova afectată, am considerat importante următoarele obiective: consolidarea credinței, punerea în aplicare a acțiunilor de caritate în sprijinul săracilor, reorganizarea parohiilor pentru a fi întotdeauna aproape de credincioși și însoțirea lor în această perioadă.

S-a văzut că preoții parohi au răspuns pastoral în mod corect. Ce credeți despre asta?

Prefer să vorbesc în primul rând despre creativitate și înțelepciune pastorală, ceea ce i-a determinat pe parohi să înțeleagă ce era corect să facă pentru a fi aproape de credincioși, mai ales în timpul Paștelui. Fiecare paroh s-a organizat singur și, împreună cu credincioșii, au ales ceea ce este corect. Prin urmare, sunt unii care au transmis liturghiile și catehezele pe diferite platforme on-line, în timp ce alții, mai puțin înclinați către aceste sisteme, au organizat grupuri pe viber, au tipărit texte și le-au distribuit pe la case. Am văzut multă bunăvoință și prezență, poate că nu totul a fost făcut, dar am mers înainte. La sfârșitul acestei perioade va trebui să revenim la normal, nu vor mai fi liturghii on-line și credincioșii se vor întoarce în biserici spre bucuria parohilor. Rețelele sociale vor reveni la utilizarea normală și vor fi instrumente de comunicare simple și la fel de utile. Timpul virtual pentru a trăi o Biserică autentică, de care avem nevoie acum, se va încheia.

Care a fost experiența personală a Preasfinției Voastre?

Trebuie de spus că nu mi-a fost ușor să prezidez în Catedrală fără credincioși și să predic având o biserică goală în fața mea. O experiență nouă și dureroasă, dar, în ciuda a toate, m-a făcut să mă simt și mai mult păstor al acestei Biserici și apoi, în conformitate cu voința lui Dumnezeu, am făcut totul pentru a reduce distanțele și m-am pus în situația preoților din parohii, ale maicilor lipsite de posibilitatea de a îngriji copiii și săracii, ale credincioșilor fără Euharistie și fără Spovadă. M-am gândit la toate acestea și deodată m-am regăsit în fața credincioșilor pe care Dumnezeu mi i-a dat ca un dar. O experiență utilă pentru a iubi și mai mult această Biserică.

Deci și o experiență de credință?

Cu siguranță că această perioadă a fost o experiență de credință și nu a fost deloc ușor să simt greutatea responsabilității de a-l face pe Isus prezent peste tot, chiar și în condițiile depărtării, dar cu siguranță nu ale singurătății, pentru că, în toate felurile posibile, am încercat să fiu aproape de toată lumea, prin telefon sau cu un mesaj, cu rugăciune și cu tot ceea ce ar putea ajuta. Acestea sunt momentele în care chiar și un episcop se simte slab, dar oricum trebuie să mergem înainte.

Mulți nu au reușit! Ce vă spune toate astea?

Cu siguranță gândurile mele se îndreaptă către cei care nu mai sunt cu noi, către mulți preoți și călugărițe, credincioși laici și prieteni. Povestea lor s-a oprit în fața unui virus. În schimb cred că sacrificiul lor nu a fost în zadar. Pandemia ne-a oferit multe lecții. Am luat trei dintre ele: iubirea și respectarea vieții, păstrarea creației și iubirea reciprocă mai puternică.

Ce se va întâmpla după Covid-19?

Toate acestea se vor încheia, însă cu siguranță nu pot spune când. Totul se va relua, poate cu
reguli diferite, de fapt se vorbește mult despre distanță. Regulile vor fi respectate, însă va fi necesar să ne întoarcem la viața comunității, să ne întâlnim, să dialogăm, să ne rugăm împreună, adică să trăim existența noastră ca Biserică, sigur cu prudență, dar întotdeauna cu o legătură mai intensă. Vom recupera ceea ce nu s-a făcut, drumul căii pastorale va continua, activitățile de caritate vor fi normalizate, precum și viața școlilor și grădinițelor va reveni la ritmurile ei normale. Cu siguranță, vom ieși din această aventură, cu mai multă sărăcie în jurul nostru, dar nu învinși, pentru că puterea noastră a fost, este și va fi credința.

Care va fi primul mesaj al Preasfinției Voastre către Dieceză la sfârșitul perioadei?

Îi voi invita pe toți la un moment de laudă și recunoștință față de Dumnezeu. Mă gândesc la o
celebrare de mulțumire, cu toți preoții și persoanele consacrate pe care nu am putut să-i primesc în Joia Sfântă cu ocazia Liturghiei crismei. Cred că recunoștința față de Dumnezeu este cel mai frumos mesaj și din ziua următoare toată lumea va fi pe calea obișnuită, în slujba populației Republicii Moldova.