Doamna cu pachetul în mână iese din cantina „Papa Francisc” din Chișinău și nu încetează să le mulțumească voluntarilor. Aici, 250 de prânzuri calde și gata preparate sunt distribuite zilnic săracilor din oraș.

 

Țara traversează una dintre cele mai delicate perioade din istoria sa. Dacă pe străzile capitalei, viața continuă ca de obicei, oamenii nu o ascund, sunt îngrijorați. Războiul, dincolo de graniță, în Ucraina, are un impact asupra vieții deja precare a populației, pe fondul creșterii facturilor la utilități și a prețurilor. Ceea ce cântărește cel mai greu este climatul de incertitudine. „Care ar putea fi viitorul, o extindere a conflictului?”, reflectă Mons. Cesare Lodeserto, vicar general al Diecezei de Chișinău. „Dacă acest lucru se va întâmpla, Moldova nu mai poate fi o țară de primire, ci o țară de tranzit, din care oamenii fug pentru a scăpa de un război”. Marea necunoscută este regiunea transnistreană și „rușii care se mișcă treptat, dar nu este niciodată clar unde sunt și ce vor. Și suntem cu toții conștienți că acest lucru ar putea duce la o extindere a conflictului, la o destabilizare a țării”. Președintele proeuropean al Republicii Moldova, Maia Sandu, este cea care trage un semnal de alarmă la postul Vocea Basarabiei: „Federația Rusă încearcă să submineze, să răstoarne guvernul și avem dovezi în acest sens. Este clar că Rusia încearcă să instaureze un guvern pro-rus la Chișinău pentru a folosi Moldova împotriva Ucrainei, așa cum se întâmplă, de exemplu, în cazul Belarusului”.

 

În pofida norilor de la orizont, Biserica din Moldova, ca număr de credincioși mică, dar extraordinar de activă și în prima linie a ajutorului, își continuă activitatea, ca întotdeauna, datorită și numeroaselor organizații care operează aici. În ultimul an, în urma agresiunii rusești, un milion de cetățeni ucraineni care au fugit de bombardamente au trecut prin Moldova, dintre care aproximativ 90.000 au decis să se stabilească aici. „Cei care au rămas”, explică Elena Ajder, directorul unui centru de primire a refugiaților, „au făcut-o pentru a nu se îndepărta prea mult de Ucraina, în speranța că războiul se va încheia și că pacea le va permite să se întoarcă acasă”. Este, prin urmare, o migrație circulară, cu oameni care se întorc și pleacă, se opresc și o iau de la capăt. Este o migrație continuă. „Atunci când decid să se întoarcă acasă", spune Elena, ne întreabă dacă suntem dispuși să îi primim înapoi”.

 

La un an de la izbucnirea conflictului din Ucraina, Biserica din Moldova a trebuit, de asemenea, să se obișnuiască cu o schimbare treptată a cererilor și nevoilor. Trecerea de la o stare de refugiu de urgență la o condiție de cetățeni ucraineni care, din cauza războiului, trăiesc în Moldova, departe de casele lor și, ca atare, trebuie ajutați să se integreze pentru o perioadă care nu mai este scurtă, ci medie sau lungă. Prin centrul de primire care funcționează în colaborare cu Fundația „Caritas Moldova”, au trecut în ultimul an 1.136 de persoane. În prezent, acesta găzduiește aproximativ o sută de persoane. Centrul oferă diverse servicii care vizează nu doar primirea, ci și integrarea pe termen mediu. Astfel, există o grădiniță frecventată de 21 de copii ucraineni, cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani. Școala online, care este deschisă între orele 8 și 17.30, permite mamelor lor să poată lucra, în special în comerț și catering. Aceștia provin din orașele Nicolaev, Harkiv, Herson, Zaporojie. „Poate că sunt prea mici pentru a fi pe deplin conștienți de ceea ce se întâmplă”, spune Elena. „Dar ei încă își amintesc sunetele armelor și se tem de explozii”. Cei mai mari, pe de altă parte, frecventează o școală online: într-o sală de clasă dotată cu calculatoare, și astfel 20 de copii de vârste diferite, de la 6 la 16 ani, pot urmări, de la 8.00 la 15.00, lecțiile profesorilor lor ucraineni. Și, în sfârșit, de la ora 14.00 la 18.00, există un serviciu de after-school cu diverse activități educaționale, de la artă la artizanat și cursuri de limbă engleză.

 

Cantina „Papa Francisc” a fost, de asemenea, echipată pentru a răspunde noilor necesități. Facilitatea a fost împărțită în două părți: pe de o parte se distribuie prânzuri calde și ajutoare pentru săracii din Moldova; în cealaltă parte, sunt primiți refugiații ucraineni. Pe bază de rezervare, refugiații pot primi asistență socială, ajutor psihologic și îngrijire medicală. Perspectiva este întotdeauna aceea de a se întoarce acasă, dar „trebuie să ne asigurăm că această perioadă de ședere în afara țării lor, care din păcate se prelungește din cauza războiului, nu devine o perioadă de așteptare”, explică Mons. Lodeserto. El adaugă: „Perioada de urgență s-a încheiat. Ne aflăm în faza relațiilor umane în care oamenii sunt primiți, asistați și însoțiți”.

 

Printre voluntarii care dau o mână de ajutor la cantină se numără și Biagio Ratti, în vârstă de 28 de ani, din Alessandria, care, împreună cu Mișcarea Creștină a Muncitorilor, face un an de voluntariat în Moldova. Sosit la Chișinău în luna octombrie, el mărturisește: „Aici am înțeles că poți fi solidar, deschis, serviabil și de ajutor chiar dacă ești sărac. Iar Moldova este una dintre cele mai sărace țări din lume, dar sunt înconjurat de oameni care nu au clipit pentru a-i ajuta pe cei care o duc mai rău decât ei. Am văzut o mișcare de ajutor și o mare generozitate la care nu mă așteptam”.