Nu vă temeți! Deschideți, deschideți-i larg porțile lui Cristos! Strigătul sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, adresat fiecărui om de bunăvoință la 22 octombrie 1978, în ziua inaugurării pontificatului său, străbate anii, străbate deceniile, pentru a ajunge și până la noi, oamenii secolului al XXI-lea. Parcă ar vrea să ne spună: Nu vă temeți! Rugați-vă!

Sfântul Ioan Paul al II-lea, supranumit pe drept cuvânt „cel Mare”, se adresează într-un mod special nouă, locuitorilor Republicii Moldova, țară pe care a iubit-o, de la depărtare, și a iubit-o mult. Dovadă stă faptul că, pentru o mai bună grijă pastorală pentru catolicii, și nu numai, din țara noastră, în anul 1993 a înființat Administratura Apostolică pentru Republica Moldova, pe care, tot el, în anul 2001, a ridicat-o la rang de Dieceză de Chișinău, numindu-l pe Preasfințitul Anton Coșa primul ei episcop. Ceea ce l-a apropiat și mai mult pe Ioan Paul al II-lea de comunitatea catolică din Moldova au fost și rădăcinile poloneze comune, el fiind primul papă polonez urcat pe scaunul sfântului Petru, sediul Diecezei de Roma, scaun, care, după cum spunea sfântul Ignațiu de Antiohia, prezidează în caritate.

Rugați-vă, rugați-vă cu mine: acesta este îndemnul pe care chipul blajin al papei îl adresează tuturor celor care intră în curtea Catedralei „Providența Divină” din Chișinău. Un chip de bronz, dar viu prin amintirea pe care i-o păstrează credincioșii Diecezei de Chișinău. Într-o mână ținând rozariul, iar cealaltă pe banca de bronz pe care este așezat, el ne îndeamnă să ne adresăm Mariei prin rugăciunea Rozariului, atât de scumpă lui, iar prin ea lui Isus.

Care chip? Care bancă?

Vrând să-i aducă prinosul de recunoștință pentru iubirea pe care ne-a purtat-o în viața sa pământească și pentru mijlocirea lui acum când este în slava cerească, Episcopia Romano-Catolică de Chișinău și Ambasada Poloniei în Republica Moldova, cu sprijinul financiar al unor oameni de afaceri mărinimoși de origine poloneză și prin strădania sculptorului Veaceslav Jiglițchi, au pus la cale și realizat un monument din bronz al sfântului papă polonez, într-o reprezentare artistică unică: așezat pe bancă, cu privirea îndreptată spre fiecare trecător, sfântul Ioan Paul al II-lea ne cheamă să ne așezăm lângă el și să ne rugăm împreună cu el. Ideea, apărută încă în anul trecut, s-a materializat, iar duminică, 21 august, într-un cadru solemn, după sfânta Liturghie în limba polonă, statuia a fost dezvelită și sfințită de către Preasfințitul Anton Coșa.

La eveniment au fost invitați demnitari de stat, reprezentanți au corpului diplomatic acreditat în Republica Moldova, oaspeți de peste hotare, reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe, ai comunității luterane și evreiești, membri ai organizațiilor poloneze din Republica Moldova, credincioși catolici din Chișinău și din țară. Porțile larg deschise îi îndemnau și pe trecătorii ocazionali să intre în curtea catedralei și să ia partea la eveniment.

Pentru început, în sunetele cântecului „Barca”, atât de plăcut papei, episcopul a dezvelit monumentul, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru ajutorul în realizarea, dezvelirea, sfințirea și oferirea spre venerație a acestui monument, „unic nu numai în Moldova, ci și în Europa”. I-a oferit apoi cuvântul dlui Arthur Michalski, ambasadorul Poloniei la Chișinău, care și-a manifestat bucuria de a avea la Chișinău un monument al Papei Ioan Paul al II-lea, „un papă atât de aproape de oameni”, după cum a menționat dânsul. A evidențiat apoi spiritul ecumenic al sfântului Ioan Paul al II-lea, cel care a numit Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă „cei doi plămâni prin care respiră Europa”. Din partea Ministerului Culturii a vorbit doamna ministru Monica Babuc, care a scos în evidență dorința de pace a papei, numindu-l „omul lui Dumnezeu”. Despre cum a fost realizat monumentul a vorbit sculptorul Jiglițchi, care, alături de primul binefăcător, dl Ireneusz Derek, le-a mulțumit episcopului și ambasadorului Poloniei pentru oportunitatea de a-și aduce și ei contribuția la realizarea acestei statui.

În acest timp, un stol de vreo 40 cocostârci – simbol al respectului filial – s-a rotit deasupra mulțimii făcând roată-roată de vreo patru ori, după care a dispărut. O fi vreun semn ceresc? Sau poate un „Mulțumesc” spus de Ioan Paul al II-lea pentru dragostea noastră de fii ai săi?

Sfinte Ioan Paul al II-lea, roagă-te pentru noi!

A consemnat Pr. Petru Ciobanu