Novena de Crăciun este celebrată în cele nouă zile premergătoare Solemnității Nașterii Domnului, adică între 16 și 24 decembrie.

 

Novena de Crăciun a fost celebrată pentru prima dată într-o casă a misionarilor vincențieni din Italia, în anul 1720. În acest mediu deosebit de atent la trăirea liturgică a misterului lui Isus, Cuvântul Întrupat, a fost scrisă și cântată pentru prima dată Novena de Crăciun.

 

Datorită misiunilor populare predicate de vincențieni, novena a fost răspândită și difuzarea ei a fost facilitată de farmecul cântecului său și de simplitatea melodiei.

 

Profețiile despre nașterea lui Isus au fost extrase din pasaje ale Vechiul Testament și în special din Cartea profetului Isaia. În ele se exprimă nu numai așteptarea mesianică profundă din Vechiul Testament cu dorința ca Dumnezeu să se facă prezent pe pământ, ci, în mod expresiv, se cântă rugăciunea pentru venirea lui Isus, prezentul etern în istoria oamenilor.

 

Se regăsesc diverse metafore care, în novenă, hrănesc bucuria așteptării: Isus va veni ca lumină, ca pace, ca rouă, ca mângâiere, ca noutate, ca rege puternic, ca un conducător universal, ca un copil, ca Domn drept. Novena vrea să trezească în credincios o atitudine: să se oprească și să-l adore pe Isus.

 

Deși Novena de Crăciun nu este o rugăciune „oficială” a Bisericii, ea constituie un moment semnificativ în viața comunităților creștine.

C. L.