1. Premisă

Administrarea parohiei este o responsabilitate a parohului și necesită angajament și respectarea normelor. Cu siguranță, nu toți parohii au competențe sau cunoștințe despre practicile de urmat, așa că se întâmplă să se comită greșeli. De-a lungul anilor, de la înființarea administraturii apostolice și, ulterior, a diecezei, a existat un parcurs de creștere în îmbunătățirea activității administrative și, totuși, desigur că nu putem pretinde că suntem la un punct de sosire. Iată de este nevoie de o „însoțire” a parohilor în acest parcurs, având și sprijinul corect al laicilor competenți și înțelepți.

Administrarea inițială a parohiilor nu mai poate fi cea actuală, care trebuie acum să răspundă normelor în continuă evoluție și, de asemenea, solicitărilor donatorilor străini, care cer dări de seamă foarte precise. Prin urmare, trebuie să existe o mai mare colaborare între economatul diecezan și parohi sau oricine întocmește, în locul lor, dările de seamă. Aceasta înseamnă depășirea trecutului și, mai presus de toate, o abordare diferită a noii administrații a parohiei.

Consiliul Parohial pentru Probleme Economice (CPPE) se vrea a fi un punct de sosire pentru acest parcurs de îmbunătățire a administrației parohiale, așa că ceea ce va fi explicat mai jos trebuie citit din această perspectivă, adică legând trecutul, căruia trebuie să-i fie recunoscut meritul unui mare angajament al parohilor, cu un viitor care-i va vedea, alături de preoți, pe laicii disponibili, fiind și dieceza dispusă să-i însoțească pe parohi.

2. CPPE în Codul de Drept Canonic

Este important, ca premisă, să fie indicate cele două canoane din CDC: 

• Can. 532: „Parohul reprezintă parohia în toate treburile juridice, conform normelor dreptului; el să aibă grijă ca bunurile parohiei să fie administrate conform canoanelor 1281-1288”.

• Can. 537: „În fiecare parohie să existe un consiliu cu probleme economice, care funcționează nu numai după normele dreptului universal, ci și după normele date de Episcopul diecezan și în care credincioșii, aleși în conformitate cu aceleași norme, îl ajută pe paroh în administrarea bunurilor parohiei, rămânând inviolabilă dispoziția can. 532”.

Această premisă afirmă că parohia este o instituție ecleziastică, recunoscută civil, parohul fiind reprezentantul legal: „Parohul este responsabil nu doar din punct de vedere sacramental, liturgic, catehetic sau caritativ, ci și din punct de vedere administrativ” (cf. can. 519).

Având în vedere responsabilitatea asumată odată cu funcția, parohului i se cere să administreze parohia cu corectitudine și transparență, folosindu-se și de CPPE, care este organismul de comuniune, căruia îi revine responsabilitatea colaborării (cf. can. 537) cu parohul în administrarea tuturor bunurilor, având un caracter consultativ.

3. Noile perspective cu CPPE

După ani de experiență și relații între dieceză și parohii, este necesară de acum realizarea a două obiective: 1) implicarea și responsabilizarea CPPE în administrarea parohiei; 2) un nou mod de administrare și prezentare a dării de seamă la sfârșitul anului, în colaborare cu economatul diecezan.

1. Toate parohiile au declarat prezența CPPE, dar este imposibil să afirmăm că acest organism își îndeplinește întotdeauna funcția reală. În unele parohii, CPPE are un rol consultativ alături de paroh, căruia îi aparține întotdeauna responsabilitatea. În alte parohii se reduce la prezența laicilor care ajută, dar nu au o participare reală. Situația este diferită în parohiile cu puțini credincioși, unde parohul este obligat să facă totul singur și chiar cu puține resurse. Situații diferite, care trebuie cu siguranță luate în considerare, dar care nu scutesc de datoria pe care o are fiecare de a prezenta o darea de seamă corectă până la 31 martie a fiecărui an.

O mai mare implicare a CPPE ar trebui să fie de fapt un ajutor pentru paroh, care ar împărtăși problemele și ar primi, de asemenea, sprijin pentru o bună gestionare a administrației, care este alcătuită și din evidențe contabile ce trebuie ținute la zi, plăți și multe altele. Mai mult, discutarea problemelor cu CPPE ne permite să ajungem la întreaga comunitate, care ar trebui să cunoască dificultățile economice ale parohiei și să fie mai disponibilă.

CPPE trebuie să-l ajute pe paroh nu numai să administreze, ci și să găsească fondurile necesare vieții parohiei. Acesta este un aspect foarte important, care trebuie să marcheze creșterea responsabilă a comunității. Dieceza se angajează, prin proiecte, să găsească fonduri pentru viața pastorală și pentru alte necesități, însă nu există nicio certitudine că acest lucru se va întâmpla și pe viitor. De aceea, CPPE trebuie împuternicit să implice comunitatea în sprijinirea parohiei și, de asemenea, în căutarea de donatori în afara parohiei.

2. Parohul, căruia îi revine responsabilitatea, trebuie să asigure o administrare corectă și transparentă, iar acesta este acum un obiectiv esențial și la care nu se mai poate renunța. Codul de Drept Canonic vorbește despre „grija unui bun tată de familie” (can. 1284 §1). Este necesară corectitudinea în a păstra în ordine toate documentele, astfel încât să fie posibilă ca diecezei să-i fie făcută o prezentare corectă a datelor. Din dările de seamă parohiale reies erori voluntare și involuntare, lipsa înregistrării sumelor primite, indicații ale scopurilor care nu corespund realității și multe altele. Toate acestea nu trebuie să se mai întâmple. De asemenea, este important să reiterăm faptul că conturile parohiale și conturile personale ale parohului trebuie să fie absolut distincte.

Printre obligațiile impuse de dreptul canonic parohului se numără păstrarea ordonată a documentelor contabile și întocmirea unei dări de seamă administrative anuale care, după ce a fost aprobată de CPPE cu un raport special ce trebuie păstrat, trebuie depus la Episcopie.

Prin urmare, este indicat un nou mod de administrare a parohiei și de prezentare a dării de seamă, care se bazează pe următoarele elemente:

• Fiecare parohie trebuie să aibă „registrul contabil de primă notă”. În acest registru trebuie notate toate intrările și ieșirile, fiind necesar să fie actualizat în mod constant. În prezent va fi tipărit, dar pentru viitor există intenția de a crea un program pentru computer. Acest nou registru va fi unic ca model pentru toate parohiile, iar unii parohi îl folosesc deja. Acest registru, care poate fi, de asemenea, supus verificării, necesită ca fiecare tranzacție, chiar și cu o sumă minimă, să fie indicată cu un număr de ordine, dată, suma intrată sau ieșită, scopul și metoda de plată (în numerar sau transfer). Chitanțele, facturile sau bonurile trebuie numerotate, arhivate și păstrate timp de zece ani. Este necesară o perioadă de experimentare, deci, de la 1 iulie, în parohii va fi necesar să se înceapă testarea „registrului contabil de primă notă”, acceptând erori și distorsiuni. De la 1 ianuarie 2022, acest registru va fi obligatoriu pentru toate parohiile, deși faza experimentală va continua pe tot parcursul anului. Din 2023 nu vor mai fi permise erori.

• Vor trebui indicate toate intrările de bani. Toate veniturile financiare din parohie trebuie vărsate în casa parohiei și înregistrate, de la ofertele credincioșilor până la intențiile pentru sfintele Liturghii, pe scurt, orice tip de venit destinat parohiei. În sinteză, nu mai este permis, cum se întâmplă uneori, ca parohia să primească sume de bani care nu sunt indicate în darea de seamă.

• Cu păstrarea corectă a conturilor prin „registrul contabil de primă notă” este posibilă întocmirea unui raport anual clar și exact, cu un rezultat corect și veridic.

• Nu este necesar să se păstreze sume mari de bani în numerar, ci să fie vărsate în contul bancar curent, care trebuie să fie pe numele parohiei, cu semnătura rezervată reprezentantului său.

• Raportul anual trebuie să prezinte, de asemenea, datele estimative pentru anul următor și aici este necesar să coincidă existența casei inițiale cu cea finală a anului precedent.

• La sfârșitul anului nu este permis un sold negativ, iar nerespectarea acestor reguli va duce la blocarea transferului de bani de la Episcopie la parohie.

Se înțelege că pot exista dificultăți în tratarea acestei noi metodologii de gestionare a parohiei, motiv pentru care dieceza oferă trei indicații de sprijin:

• Susținerea CPPE, în cadrul căruia trebuie să existe membri pregătiți și disponibili voluntar să ofere un ajutor de nădejde.

• Ar fi oportun ca parohiile să aibă un contabil, care ar putea fi, de asemenea, unul singur pentru fiecare decanat sau mai multe parohii dincolo de hotarele decanatelor. Figura contabilului nu numai că va ușura munca parohilor, ci ar permite și economatului diecezan să dialogheze cu un singur subiect competent. Costurile contabilului vor intra în contabilitatea parohiei și vor fi susținute de proiecte, așa cum este cazul tuturor celorlalte cheltuieli parohiale.

• Economatul diecezan planifică un Curs de formare pentru administrarea parohiei adresat parohilor și laicilor. Participarea la acest curs, care ar putea dura două zile și va avea loc în septembrie a.c., le-ar permite parohilor să dobândească cunoștințe și abilități utile în chestiuni administrative și contabile. În special, cursul ar indica cu precizie modalitățile de întocmire a dărilor de seamă, utilizarea corectă a registrului contabil de primă notă, gestionarea inventarului și multe altele.

Această evoluție administrativă ar trebui privită ca un moment de creștere pozitivă și, mai ales, un sprijin pentru paroh, care, cu acest nou parcurs, va putea să se folosească de colaborarea CPPE, să aibă o contabilitate mai corectă și să transfere către contabil întocmirea dărilor de seamă și păstrarea corectă a documentelor.

În cele din urmă, este important să se ia în considerare colaborarea cu economatul diecezan, care, prin toți membrii săi, este întotdeauna disponibil pentru orice sprijin și clarificare. Cu toții trebuie să avem un scop comun: să avem o contabilitate precisă și transparentă, așa cum a fost cerut de Magisteriu și de indicațiile clare ale Papei Francisc.