Pr. Daniel Medveș părăsește Grigorăuca pentru a fi paroh în Stăuceni și Orhei.

 

„A fost o experiență foarte frumoasă”. Cu aceaste cuvinte și-a început interviul Pr. Daniel, preot originar din România, care slujește de 17 ani în Republica Moldova.

 

 

„Primii patru ani am fost la Chișinău, la Casa Providenței, ca director al pre-seminarului și am avut și alte însărcinări. Ulterior, episcopul mi-a cerut să fiu paroh la Grigorăuca. Am acceptat cu bucurie, deși nu știam ce mă aștepta. Într-adevăr, cu aceeași bucurie am acceptat propunerea de a fi preot paroh în Stăuceni și Orhei”.

 

 

„Nu! Sunt fericit când spun „da” voinței lui Dumnezeu, care mi se manifestă prin Episcop, așa că sunt fericit să mă supun. Dar nu cred că un preot care a iubit și a slujit comunitatea sa este fericit să plece. Accept, pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu, dar emoția este mare. Am simțit asta salutând comunitatea din Grigorăuca și Petropavlovka. Au avut parte de o petrecere drăguță, un film care este publicat pe facebook și multe altele”.

 

 

„M-a învățat să fiu paroh. M-a învățat să iubesc oamenii și să fiu disponibil. M-a învățat să corectez greșelile, pentru că sunt inevitabile, dar este important să nu le repet. Am învățat multe aici și trebuie să vă mulțumesc acestor oameni, pe care îi voi iubi mereu. Treisprezece ani sunt cu adevărat mulți și împreună cu credincioșii am făcut și noi multe lucruri. Îmbunătățiri, proiecte noi și multe altele. Trebuie să-i mulțumesc episcopului care este întotdeauna disponibil, să le mulțumesc fundațiilor Caritas Moldova și Caritas Cehia, prezenței Pro humanitas și multor voluntari, în special voluntarilor italieni, care nu au lipsit niciodată. Sunt sigur că toate acestea vor continua cu Pr. Victor și Pr. Franț, pentru că sunt doi preoți buni și cu experiență”.

 

 

„Nimic. Nu am nimic să-l învăț, dar sunt sigur că se va regăsi în această comunitate, deoarece aceasta este o comunitate foarte credincioasă și, de asemenea, de diferite confesiuni, dar este în egală măsură o comunitate frumoasă. Credincioșii vor să fie urmați, sunt generoși, nu-l fac pe preot să rateze nimic și le pasă de Biserică și de nevoile ei. Aici a fost importantă și prezența surorilor, care din păcate au plecat în 2015, dar încă sunt prezente prin învățăturile lor. Oamenii nu uită de binele primit”.

 

 

„Desigur. A venit timpul să merg, pentru ca Pr. Vivian să-mi predea cele două parohii. Sunt sigur că voi avea o experiență bună acolo, după prezența părinților verbiți, care au făcut mult pentru oameni. Și acolo voi îndeplini voia lui Dumnezeu, așa că sunt liniștit. Plec de aici și iau cu mine doar puținul necesar, ca fiecare lucrător al Domnului, care trebuie să știe să trăiască din providență”.

 

C. L.