Asociația „Mission Moldova” a apărut în anul 2011, și de atunci participă anual diferite activități de caritate în Republica Moldova. Președintele asociației, Pr. Mario De Stefano, ne-a oferit un interviu în care ne relatează cum a apărut această organizație și despre acțiunile caritabile desfășurate.

Pr. Mario De Stefano este un preot în vârstă de 48 de ani și din 2011 un prieten al Moldovei. Cum a apărut această experiență?

Totul a pornit din Săptămâna Socială a Catolicilor, sărbătorită la Chișinău, unde a ținut un discurs Episcopul de Trieste, dieceza mea, al cărui secretar am fost timp de 8 ani, și datorită legăturii cu Mons. Cesare Lodeserto, actualul vicar general. Legătura a crescut, împreună cu atașamentul pentru Moldova și săracii de aici, în special pentru cei care au fost ajutați deja de Fundația „Regina Pacis”. Între timp, a fost creată Asociația „Mission Moldova”, care funcționează în prezent în Republica Moldova și Italia, și care este o organizație eclezială, legată de Dieceza de Trieste.

În toți acești ani, ce ați reușit să realizați pentru Republica Moldova?

Toate proiectele, și nu sunt puține, sunt realizate împreună cu Fundația „Regina Pacis”, atât în Italia, cât și în Republica Moldova și derivă din această legătură strânsă. În ultimii ani au existat numeroși voluntari care au făcut activități în diferite perioade ale anului, dar mai ales în timpul verii. Am fost prezenți în structurile Fundației de la Chișinău și Vărvărăuca, dar și în parohiile din Crețoaia, Catedrala „Providența Divină” din Chișinău, Glodeni și Stârcea. Susținem în mod concret și activ proiectul activităților post-școlare ale copiilor din Vărvărăuca, proiectul „In Cammino”, și ne implicăm în măsura posibilităților în toate proiectele unde este necesară intervenția noastră. Încercăm, de asemenea, să fim aproape de moldovenii care sunt în Italia, de fapt, la parohia în care sunt preot paroh apreciez întâlnirile lor și particip la ele cu o imensă bucurie.

Cum reușiți să trăiți concomitent pentru parohia din Trieste și pentru angajamentul misionar în Republica Moldova?

Sunt misionar la Trieste, așa cum sunt și în Republica Moldova, pentru că lumea de azi cere ca fiecare preot, orice ar face, să fie un misionar bun. Cu siguranță parohia mă angajează într-un mod mai larg, pentru că am o comunitate de aproape 7.000 de credincioși, ceea ce necesită timp, pasiune, disponibilitate și nu puține sacrificii. Dar, în ciuda parohiei, încerc să fiu prezent în Republica Moldova cel puțin la fiecare două trei luni, pe lângă perioadele mai lungi pe care le petrec vara alături de voluntari. Trăiesc cu bucurie această împărtășire și, de asemenea, prietenia cu preoții aflați în Moldova, cum ar fi Pr. Mihai, Pr. Andrei, Pr. Petru, Pr. Gabriel și Pr. Stanislav, care sunt cei cu care am avut ocazia să împărtășesc momente și activități frumoase.

Care a fost cea mai semnificativă experiență în Moldova?

Sunt profund atașat de Vărvărăuca și, de fapt, tocmai acolo mi-am petrecut mare parte din timp în Republica Moldova. Am cunoscut bunătatea copiilor și sărăcia familiilor și nu am fost indiferenți, pentru că vorbesc și în numele voluntarilor care au venit cu mine în acești ani. Am intrat nu numai în casele lor, dar am fost primiți și iubiți, până când am intrat și în inimile lor. Contactul real cu oamenii și starea lor dificilă și-a jucat rolul și, de-a lungul timpului, a făcut ca legătura să crească, devenind adevărată și, în același timp, făcându-ne din ce în ce mai responsabili. De fapt, unul dintre cele mai mari proiecte pe care le sprijinim este la Vărvărăuca.

Există un viitor pentru Mission Moldova pe acest pământ?

Sunt sigur, altfel nu am fi încă aici. Există un viitor în primul rând pentru că există o legătură profundă cu acest pământ și este o legătură care ne angajează și ne face să reflectăm și asupra altor alegeri ce trebuie de făcut și pe care vrem să le facem. Există un viitor pentru că relația cu Mons. Cesare, cu Ilie Zabica și mai recent cu Pr. Massimiliano este semnificativă, pe lângă cea cu toți colaboratorii Fundației Regina Pacis. Prin urmare, există puncte ferme care ne fac să sperăm pentru un viitor angajament mai mare, împărtășit mereu cu Mons. Cesare, a cărui legătură pentru mine și, cred și pentru el, este foarte importantă, iar acest lucru valorează mult atunci când slujești Biserica lui Dumnezeu.

Tocmai ați părăsit Republica Moldova după experiențele din Chișinău și Stârcea. Ce ați luat cu dumneavoastră?

Foarte simplu: valizele goale și o inimă plină! Ajung în Republica Moldova cu valizele pline cu de toate, pe care le las câte puțin peste tot și pornesc din nou cu o inimă plină de entuziasm și bucurie. Noi preoții suntem astfel, gata să dăruim și avem mereu nevoie să primim bogății spirituale. Așa a fost pentru mine în cele două săptămâni petrecute în Republica Moldova, precum și pentru a vedea bucuria voluntarilor fericiți că au trăit o experiență care a dat un sens diferit vieții lor.