Deși nu toți, o mare parte a basarabenilor consideră această zi o sărbătoare și pentru ei, dar eu cred că aceasta nu atât pentru că Basarabia a fost cândva parte a României Mari, cât mai ales pentru atitudinea atentă a României față de Moldova. Totuși admit că sentimentele sunt împărțite, așa cum și populația Republicii Moldova este împărățită între pro români sau pro europeni și pro ruși. Cu toate acestea există și excepții. De exemplu, ieri m-am bucurat mult atunci când am primit felicitări de la anumite persoane, care, deși având rădăcini rusești, s-au arătat respectuoși față de eveniment și chiar s-au pronunțat laudativ față de România și față de români. În principiu intelectualii sunt pro români și se manifestă ca atare, chiar dacă mai ales în mod declarativ și nu atât prin acțiuni concrete, în schimb lumea simplă și săracă este mai reticentă față de sărbătoare și e preocupată de problemele de fiecare zi. 

 

 

În acest context al războiului din Ucraina, viața în Republica Moldova a devenit foarte grea și instabilă din cauza creșterii galopante a costului vieții și, respectiv, ca urmare a fricii pentru ziua de mâine, oamenii întrebându-se dacă va fi sau nu război și la noi. Așa că cea mai mare provocare pentru noi este nesiguranța zilei de mâine. Pe de altă parte, schimbarea vectorului politic de la est spre vest a adus cu sine alte provocări, care dezbină lumea: pe de o parte cei care doresc cu adevărat reforme, fiind gata să plătească orice preț pentru aceasta; și pe de altă parte cei care, prin această schimbare de orientare, își văd amenințate interesele proprii și de aceea sunt gata și ei să lupte cu toate mijloacele pentru a împiedica procesele democratice începute. Și iarăși, la mijloc rămân oamenii simpli și săraci, care sunt manipulați și atrași cu fel și fel de slogane când spre dreapta, când spre stânga. Și în acest context, noi, ca Biserică, nu putem uita că avem o misiune, și anume cea profetică, de a chema lumea spre valorile și adevărurile veșnice, mai ales în acest timp al Adventului și apoi al Crăciunului. 

 

 

Ca în fiecare an, Timpul Adventului, prin specificul său liturgic, aduce cu sine o schimbare de registru, ceea ce face că bisericile să se umple de oameni în fiecare zi, atrași fiind de liturghiile Rorate, celebrate în semi-întuneric, și de scurtele reflecții omiletice speciale. Vin mai mulți decât în altă perioadă și pentru că aceste liturghii încep mai devreme decât de obicei și astfel oamenii care lucrează reușesc să ajungă mai ușor și la serviciu. În unele comunități, mai ales în orașe, având sprijinul unor oameni de bine, după liturghie se oferă și un modest mic dejun, ocazie cu care oamenii care nu se grăbesc mai socializează între ei. Pretutindeni se pregătesc deja colindele, cu repetiții intense, ceea ce face ca să se simtă din ce în ce mai mult spiritul Crăciunului. Pe plan caritativ, în cele mai multe parohii sunt în desfășurare acțiuni de caritate pentru ajutorarea săracilor. Și Dieceza a lansat o acțiune pentru săraci, creând un fond de solidaritate, prin care episcopul vrea să fie aproape de săraci și să le ofere un ajutor concret. În fine, toate acestea au menirea de a ne ajuta să ne apropiem de milostivirea lui Dumnezeu și astfel, cu sufletele reînnoite, să ne bucurăm de marea sărbătoare a Nașterii Domnului. Și încă ceva, peste câteva zile, de ziua Neprihănitei Zămisliri, la Chișinău vor fi hirotoniți doi diaconi permanenți, care timp de patru ani s-au pregătit în Seminarul inter-diecezan din Sankt-Petersburg și acum vor deveni ajutoare prețioase în misiunea noastră de evanghelizare. 

 

 

De-a lungul istoriei mântuirii, între oameni și între diferite popoare au existat mereu tensiuni, războaie și tot felul de atrocități, care, fără îndoială, sunt o consecință a păcatului originar, și care ne fac să înțelegem că prin păcatul său omul a pierdut Edenul, acel paradis pământesc unde domnea pacea și armonia. Dar, în iubirea sa infinită, Dumnezeu nu s-a îndepărtat de om, a rămas cu el și l-a condus pe drumul greu al mântuirii. Prin nașterea lui Isus, Dumnezeu devine vizibil, și astfel oamenii simt apropierea lui Dumnezeu, înțeleg că el este solidar cu suferințele lor. Acest adevăr este o consolare actuală și pentru noi. E război în Ucraina, viața de fiecare zi a devenit insuportabilă, dar nu suntem singuri, Dumnezeu rămâne fidel în promisiunile sale și ne va ajuta. Iată misterul Crăciunului: Emanuel, Dumnezeu este cu noi, pentru că ne iubește!

 

 

Aș spune doar că bucuria Crăciunului nu poate fi reală și de durată dacă este motivată numai de factori externi. Ambianța de sărbătoare, concertele de colinzi, mesele bogate sau chiar apropierea prietenilor, a familiei, nu sunt suficiente pentru o bucurie deplină. Numai în Dumnezeu, în trăirile noastre interioare curate, vom putea păstra o adevărată bucurie. De aceea, îmi doresc și vă doresc tuturor să-l simțim mereu viu pe Dumnezeu, Emanuel, în viața noastră.