În dimineața zilei de 1 martie 2022, solicitat de postul de radio Ercis FM din Dieceza de Iași de a vorbi despre criza din Ucraina și despre implicarea Bisericii Catolice din Republica Moldova în ajutorarea refugiaților, Preasfințitul Anton Coșa a răspuns cu bunăvoință acestei solicitări, acordând un interviu, pe care îl redăm mai jos (interviul poate fi ascultat aici).

 

 

 

Înainte de toate, aș vrea să încep prin a transmite de aici, din Chișinău, un salut frățesc tuturor ascultătorilor Radio Ercis FM, din partea mea și a colaboratorilor mei, precum și mulțumirile noastre adresate întregii echipe pentru prietenia ce ne-o purtați, pentru că sunteți mereu aproape de noi, ne urmăriți și ne oferiți posibilitatea să intrăm în contact cu frații noștri din Romania. 

 

Cât privește criza din Ucraina, eu aș fi mai concret și aș numi-o „tragedia din Ucraina”, pentru că acolo se întâmplă lucruri groaznice, și nu vorbim numai de distrugerile legate de infrastructura orașelor mai mari și a altor localități importante, dar am în vedere și atâtea jertfe umane, printre care mulți civili și chiar copilași. Asta nu e doar o criză, ci, așa cum spuneam, o adevărata tragedie. Și ceea ce vă spun eu, nu sunt doar informații din presă, ci ne-o spun cei cu care suntem în contact, preoți și chiar episcopi, prieteni și cunoscuți, reprezentanți a diferitor organizații cu care colaborăm și cu care ne mai auzim din când în când. Povestesc despre ororile războiului și refugiații ucraineni, care au umplut Moldova și care ajung și prin casele noastre...

 

 

Cât privește caritatea în Moldova, aș îndrăzni să spun că există o intensă activitate caritativă, pentru că există numeroase organizații de binefacere, poate chiar prea multe, dar o spun nu în sens negativ, ci pentru a sublinia că uneori necesitățile sunt mai puține decât oferta de ajutor. Și totuși, în aceste situații, precum cea pe care o trăim astăzi, organizațiile de caritate nu sunt în stare singure să ofere ajutorul cerut de refugiați. În acest sens trebuie să dăm Cezarului ce este al Cezarului și să recunoaștem că autoritățile Statului s-au organizat remarcabil și au preluat o mare parte dintre serviciile de caritate de care au nevoie refugiații, care, așa cum spuneam, nu sunt puțini. Conform ultimelor date primite ieri, se pare că avem cu statut de refugiat în jur de 80 de mii de persoane, dar cu siguranță numărul este mult mai mare, întrucât unii au venit pe cont propriu și s-au cazat prin hoteluri sau case închiriate. Dar, revenind la întrebarea dumneavoastră, aș concluziona că întreaga noastră societate s-a mobilizat într-un mod exemplar pentru a oferi ajutor oamenilor în suferință.

 

 

Și noi ne-am mobilizat îndată ce am auzit că a început războiul, ba chiar aș spune că am fost cu un pas înaintea altora, întrucât, cu câteva zile înainte, am fost invitați de unii parteneri ai Caritas-ului nostru să ne organizăm în vederea primirii refugiaților în eventualitatea începerii războiului. Așa că am avut întâlniri cu mai mulți preoți și cu reprezentanții organizațiilor noastre de caritate, cărora le-am transmis sarcina de a începe deja pregătirea tuturor structurilor noastre care ar putea să primească refugiați. Avem mai multe fundații de caritate care au început imediat să se organizeze; în afară de Caritas Moldova, o activitate importantă o au fundațiile Regina Pacis, Optima Fide, Ioan Paul II, Casa Providenței. Dar cum spuneam mai sus, au fost invitate toate parohiile să se angajeze în acest sens, fie punând la dispoziție casele parohiale, acolo unde este posibil, fie îndemnând credincioșii să primească refugiați chiar în casele lor. Împreună cu Caritas Luxemburg, am prevăzut să ajutăm financiar familiile care primesc refugiați, astfel încât să poată oferi tot ceea ce este nevoie: încăperi încălzite, materiale igienico-sanitare, îmbrăcăminte și hrană caldă. Prevedem să primim în structurile diecezei, inclusiv prin familiile noastre în jur de 500 de persoane.

 

 

Cum spuneam și cu altă ocazie, comunitățile noastre au fost invitate cu mult timp înainte și de mai multe ori să se roage pentru pace în Ucraina și în țările învecinate. Astfel că există mai multe inițiative de rugăciune, unele cu caracter public, altele privat. De exemplu, o soră de-a noastră a făcut un grup de rugăciune pe Viber, organizând o novenă de rugăciune 24 din 24 de ore, în care sunt implicate persoane din toate parohiile. Desigur inițiativa Sfântului Părinte vine să ne încurajeze în rugăciunea noastră și ne ajută să înțelegem că aceasta este calea păcii: mâini ridicate spre cer în rugăciune și inimi curățate prin post și pocăință.

 

 

Într-adevăr, în fața războiului care începuse în Ucraina, eu însumi cuprins de teamă și consternare, am simțit în inima mea că trebuie să vin cu un mesaj de speranță, pentru a-i îndemna pe credincioși să nu piardă din vedere faptul că Dumnezeu ne este alături și că el nu ne va părăsi nicicum. Și cu această ocazie i-am încurajat să se roage necontenit și i-am invitat pe toți la caritate, ca să-și deschidă inimile cu iubire pentru a-i ajuta pe cei care, fugind de război, bat la ușile noastre. Rugăciunea și caritatea trebuie să fie armele noastre în acest timp, pentru a da speranță și pentru a învinge în inima omului orice sentiment de frică și ură.