1. Excelența Voastră, dioceza dumneavoastră a devenit "tărâmul primei salvări" pentru cei care fug de războiul din Ucraina. Cum abordați situația de urgență legată de refugiați?

În câteva zile, ne-am trezit prinși în război și a trebuit să ne confruntăm cu exodul atâtor ucraineni, în special femei și copii, care fugeau spre un teritoriu sigur. Am creat o coordonare a tuturor organizațiilor catolice implicate în acțiuni caritabile și în câteva ore a fost organizată o capacitate de primire de aproximativ 400 de paturi, precum și diverse servicii de asistență și de însoțire. A fost cu siguranță un efort enorm pentru o Biserică mică precum a noastră, dar nu am pierdut timp și am considerat că acesta trebuie să fie răspunsul nostru.

2. Cum vedeți războiul din Ucraina în Moldova?

În primul rând, există îngrijorare cu privire la un eveniment care s-ar putea răspândi dincolo de granițele Ucrainei, așa că sperăm că negocierile de pace vor prevala asupra războiului. Acesta este un război în care oamenii sunt victime nevinovate și plătesc cel mai scump preț prin moarte și distrugere. Politica la toate nivelurile, de la relațiile dintre Rusia și Ucraina până la relațiile internaționale, ar trebui să aibă puterea de a opri războiul și de a aduce părțile la masa dialogului. Nu este vorba de a defini cine are dreptate sau cine nu, ci de a convinge pe toată lumea că pacea este dreptul tuturor popoarelor.

3. Cum s-a mobilizat dieceza dvs. pentru primirea refugiaților? Ați rugat și familiile să își deschidă casele?

Dieceza a ales să primească refugiații și a făcut-o cu mare generozitate, acceptând invitația de a deschide ușile bisericilor, dar și ale familiilor catolice. Răspunsul a fost generos, astfel încât, pe lângă structurile mari, s-a născut o rețea familială de primire, care funcționează și astăzi și care garantează primirea unui număr mare de refugiați. Sunt convins că această experiență, chiar dacă este o consecință a războiului, va ajuta comunitatea catolică moldovenească să crească în caritate, solidaritate și, mai presus de toate, în unitate.

4. Unii dintre refugiați sunt doar persoane în tranzit: vor să ajungă în inima Europei?

Este clar că o mare parte din populația care fuge din Ucraina se află în tranzit, și chiar pe termen scurt, fiind orientată spre a ajunge la rude și prieteni din diverse țări europene. Moldova este în sine deja o țară fragilă, deci nu poate garanta o primire permanentă pentru mii de refugiați, dar poate juca, așa cum se întâmplă, un rol de asistență inițială și de însoțire. Este vorba de o primire pe termen scurt, de odihna unei nopți și de o șansă de a se reface după greutățile unor călătorii dificile și periculoase.

5. Unii refugiați rămân la dumneavoastră în speranța că se vor întoarce. Cum se organizează o recepție pe termen lung?

Cu siguranță că există cei care așteaptă în speranța că ceva se va schimba. Avem diferite tipuri de primire: de la facilități de scurtă ședere până la facilități pe termen lung, adică în așteptare pentru a vedea unde mergem. În același timp, sunt organizate facilități pentru cei care speră să se întoarcă în curând acasă, în Ucraina. Avem, de asemenea, o facilitate pentru persoanele vulnerabile, iar acestea sunt mame foarte tinere cu copii, sau chiar persoane cu dizabilități.

6. Cei care sosesc sunt în principal femei. Există riscul de trafic de femei?

Este vorba de un exod de femei și copii, astfel încât există riscul să se dezvolte forme de exploatare, de la traficul de persoane la simpla ademenire a femeilor și a minorilor. Autoritățile naționale și internaționale au tras acest semnal de alarmă, iar colegii mei implicați în recepție mi-au spus și ei despre acest lucru. În structurile noastră de primire, așa cum am menționat deja, există o grijă și o atenție specială pentru persoanele vulnerabile, astfel încât, pe lângă protecția într-o casă de tip familial, există, de asemenea, informații și contacte constante cu familiile către care sunt direcționați.

7. Mulți dintre ei sunt copii. Unii sunt, de asemenea, minori neînsoțiți. Cum putem fi alături de copiii care au văzut suferința războiului?

Marea majoritate a migranților sunt copii, iar un număr mic de migranți sunt neînsoțiți de părinți, deoarece tatăl a rămas în țară pentru a lupta, iar mama îi este alături, iar copilul a fost încredințat unei rude sau unui prieten. Este tipul de război care generează refugiați minori și, de asemenea, copii neînsoțiți. Cu toții sunt martori ai războiului și poartă cu ei sunetele și imaginile conflictului și, de fapt, atacurile de panică, fricile bruște și nevoia de a se ascunde în anumite momente sunt predominante. Se lucrează pentru a vindeca și aceste traume psihologice.

8. Printre refugiați se numără și persoane în vârstă. Cum îi primim pe cei în vârstă care au nevoie de asistență specială?

Bătrânii nu sunt numeroși, iar mărturiile celor primiți spun că mulți au preferat să rămână în localitățile lor și să aștepte sfârșitul războiului. Unii au sosit singuri, alții au cerut să rămână și să-i lase pe tineri să plece, pentru că simțeau că sunt o povară într-o călătorie atât de lungă și dificilă. Această parte a populației în exod arată cât de nepregătită era toată lumea pentru război, convinsă că nu va fi niciodată unul. În schimb, războiul este acolo, iar bătrânii duc o luptă enormă pentru a-l trăi aflați în mișcare.

9. Caritas Italia a vizitat dieceza dumneavoastră. Cum vă sprijină Biserica italiană?

„Caritas Italiana” a venit în Moldova, și sunt recunoscător pentru acest lucru, luând cunoștință de situație și coordonându-și activitatea cu „Caritas Moldova” pentru a proceda, de asemenea în cooperare cu „Caritas Europa” și alte „Caritas” naționale, la transmiterea ajutorului și la implementarea proiectelor. Experiența acumulată de „Caritas Italia” de-a lungul timpului dă speranțe pentru o cooperare concretă. A fost lansat un plan de sprijin pentru a realiza o primire ordonată și eficientă.

10. Papa Francisc a condamnat „agresiunea armată inacceptabilă”. El a vorbit despre un „masacru” și despre „orașe care au devenit cimitire”. Cum trebuie înțelese cuvintele sale? 

Viziunile profetice ale Papei Francisc sunt o lumină pentru noi, episcopii, pentru că are capacitatea de a sesiza evenimentele viitoare și de a le transforma în mesaje ce trebuie înțelese. Să nu uităm că Papa Francisc a vorbit despre război ca despre cea mai mare „nebunie” și noi suntem martori ai acestui lucru pentru că îl citim pe chipurile refugiaților. Cuvintele Papei Francisc sunt un avertisment adresat marilor lumii de a lucra pentru pace, dar sunt și un îndemn adresat Bisericii de a nu înceta niciodată să fie speranță pentru cei ce suferă.