În mesajul său pentru Ziua Mondială a Păcii 2015, Papa Francisc subliniază importanța fraternității drept cale de urmat pentru depășirea formelor moderne de sclavie. Cum poate fi consolidată fraternitatea în interiorul vieții sociale din Republica Moldova?

Ar putea părea surprinzător, cel puțin pentru creștinul modern, că în mesajul său de pace pentru anul 2015, Papa Francisc vorbește despre pace, plecând de la Scrisoarea sfântului Paul către Filemon, unde apostolul îi cere acestuia să-l reprimească pe Onesim, sclavul său de odinioară, dar nu ca pe un sclav, ci ca pe un frate preaiubit, odată ce acesta a devenit creștin. De aici însă putem trage concluzia că a fi creștini, deci a fi în Cristos, cere din partea noastră o atitudine reînnoită, desigur prin convertire și pocăință, cât privește relația noastră cu cei din jurul nostru, care ar putea să fie chiar foarte diferiți de noi. Cu toate acestea ei nu sunt altceva decât frați și surori de-ai noștri.

Încercând să răspund concret la întrebarea de mai sus, și anume în ce mod poate fi consolidată fraternitatea la noi, trebuie să recunosc că societatea noastră moldovenească este extrem de divizată, după diferite criterii: sociale și politice, culturale și chiar spirituale. Mai bine de douăzeci de ani de independență, societatea moldovenească a continuat să se zbată între două lumi, între est și vest, între trecut și prezent, între lumea latinității și cea a slavonismului, între viață și moarte. Chiar de la începuturile activităților noastre pastorale în libertate, împreună cu toți confrații mei preoți, am înțeles că noi trebuie să construim o comunitate bisericească bazată tocmai pe această legătură spirituală ce se naște din faptul că toți suntem creștini, și polonezii și rușii și moldovenii și ucrainenii, toți, toți suntem frați și surori în Cristos, și în acest sens nimeni nu este mai mare și nimeni nu poate fi considerat mai mic, și de aceea toți avem aceleași drepturi și aceleași obligații.

Nu vă ascund faptul că la început a fost mai greu, dar astăzi aș putea spune că Biserica noastră cu adevărat este unită în Cristos, în episcopul și preoții lor, și pentru aceasta aduc mereu laudă și mulțumire lui Dumnezeu, care ne întărește și ne ajută să creștem mereu, și sunt sigur că și acest cuvânt atât de pasionat al Sfântului Părinte ne va da un nou impuls în acest sens.

Anumite forme de robie modernă, remarcă Sfântul Părinte în mesaj, se pare că sunt puse în practică fără niciun obstacol din partea societății. Cum răspunde Biserica Catolică din Republica Moldova la drama exploatării migraților şi a celor săraci?

Această expresie atât de plastică, dar și realistă, cu privire la formele noi de sclavie în societatea noastră modernă, a început să fie folosită la noi deja de prin anii 2000, odată cu apariția în biserica noastră locală a Fundației „Regina Pacis”, condusă de Mons. Cesare Lodeserto, care a început o intensă activitate de sensibilizare și prevenire a fenomenului de trafic de ființe umane, el fiind primul în Republica Moldova care reușit să atragă atenția societății noastre asupra acestui fenomen. Tot Mons Cesare, desigur ajutat de mulți prieteni, susținut de întreaga noastră Biserică, a fost cel care a venit în ajutorul miilor de moldoveni plecați peste hotare, cu sau fără acte, contribuind la aducerea acestui fenomen în spațiul public, pe masa de lucru a guvernanților, fiind el acea punte de legătură între cei plecați departe și societatea noastră moldovenească. Desigur, astăzi puțini își mai amintesc ceva despre acest pionierat al nostru în acest domeniu, dar nici nu este atât de important. Ceea ce contează este rezultatul.

În cadrul Bisericii noastre există numeroase inițiative care continuă această activitate începută cândva de „Regina Pacis”, astfel încât, pe toate liniile posibile astăzi, săracii sunt prioritatea tuturor activităților noastre sociale. În toate regiunile noastre, Biserica Catolică este cunoscută ca fiind un promotor al activităților sociale, îndeosebi îndreptate asupra copiilor și a bătrânilor, cele două segmente ale populației noastre care au cea mai mare nevoie de ajutor.

Mă bucur să constat că astfel de inițiative au apărut în ultima perioadă și în cadrul Bisericii Ortodoxe, unele având și sprijinul nostru și al altor organizații catolice internaționale, dar și în sectorul privat, așa că, mulțumim lui Dumnezeu, în Moldova săracii nu sunt uitați.

Vă îndepliniți slujirea episcopală în Republica Moldova, țara în care se aude mai asurzitor ca niciodată zângănitul armelor din cauza conflictului din regiune. Credeți că mai este loc de dialog şi fraternitate între părţile beligerante, ținând cont și de patrimoniul creştin care le unește?

Conflictul armat din Ucraina a produs un adevărat dezastru social cu urmări de neconceput, nu numai în Ucraina, dar și în tot spațiul ex-sovietic ce se află în continuare sub influența acelorași mijloace de informare în masă, ceea ce conduce la dispute fără de sfârșit în cadrul societății noastre. Urmăresc cu mare atenție acest fenomen și observ că lumea, deși condamnă războiul, totuși privește cu ură și dispreț la cei pe care îi consideră vinovați. Din păcate, chiar și în comunitățile noastre se mai poate observa această dificultate, când unii sau alții, prelungind anumite comentarii urmărite prin intermediul mijloacelor de informare în masă la care au acces, ajung să nu fie de acord unii cu alții, creând o atmosferă delicată.

În general Biserica noastră este bine motivată în angajamentul ei de a promova valorile evanghelice și, la nivelul comunităților noastre, fenomenul poate fi controlat și ghidat de noi. Mai greu este la nivelul societății, unde Biserica are tot mai puține șanse de a se face auzită. Însă acolo unde nu ajunge vocea noastră slabă și poate puțin convingătoare, ajunge vocea papei și, mai ales, exemplul său concret de slujire și dăruire evanghelică. De aceea cred că pacea are șanse și cred într-o pace reală, tocmai pentru că suntem creștini, pentru că suntem frați, și accentuând acest element al fraternității noastre comune, sper că vocea Sfântului Părinte va fi auzită și la noi, și mai ales, dincolo la vecinii noștri.

Aţi încheiat recent vizitele pastorale la credincioșii catolici din Decanatul Transnistriei. Cum poate fi descrisă viața comunităților catolice din această regiune?

De-a lungul anilor de bolșevism, catolicii din Basarabia și cei din Transnistria au aparținut aceluiași episcop, cel din Riga, care i-a organizat într-o singură parohie și i-a încredințat unuia și aceluiași paroh. Însă comunitățile din Transnistria se deosebesc de cele din vechea Basarabia. Au origini diferite, tradiții diferite, istorie diferită. Cândva comunitățile din nordul Transnistriei aparțineau de Polonia! Din păcate, astăzi nu există multe persoane care să vorbească în limba polonă, în schimb, întreaga liturgie și toate deviațiunile se fac în limba polonă. În sud există două parohii, în Tiraspol și Tighina, sau Bender, care, deși au istorie, totuși sunt comunități noi, formate din credincioși veniți pe motiv de lucru aici, de-a lungul anilor comunişti. Comunitățile sunt foarte pestrițe, cu experiențe religioase personale păstrate din copilărie, care acum devin parte din istoria noastră. Oamenii sunt în general limitați în posibilitățile lor economice, dar totuși sunt generoși și ajută mult la renașterea Bisericii noastre în Transnistria. Sunt în curs construcții de biserici la Tiraspol, Tighina și Camenca, unde oamenii vin să ajute cu puținul lor. Dar Dumnezeu totdeauna completează cu generozitate.

Suntem în prima zi din anul 2015. Cu ce urări doriți să vă adresați ascultătorilor Radio Vatican pentru anul care începe?

După ce am sărbătorit nașterea Domnului cu atâta bucurie și entuziasm, iată-ne intrați în acest an nou 2015, care ne întâmpină cu binecuvântarea lui Dumnezeu și cu figura maternă a Preacuratei Fecioare Maria, voind astfel să ne încurajeze pe drumul credinței noastre. Aş dori să adresez pe această cale tuturor ascultătorilor programului în limba română a Radio Vatican cele mai sincere felicitări și urări de bine și de sănătate, cu multe haruri și binecuvântări de la Dumnezeu, Iar Sfinției Voastre, părinte Adrian, și colaboratorilor Sfinţiei Voastre, vă doresc un an plin de realizări, cu multe știri bune și cu tot ceea ce vă doriți, atât pe plan personal cât și pe cel profesional. La mulți ani și numai bine!

Vă mulțumesc din suflet pentru amabilitate şi urări!

A intervievat Pr. Adrian Dancă, Radio Vatican