Vocația este un dar care nu cunoaște uzura timpului, ci doar așteaptă să găsească inimi deschise și atente la chemarea lui Dumnezeu. Este extraordinar să citești câteva istorii ale celor care lasă totul și îl urmează pe Isus.

Istorii minunate și incitante. Ilemia, 26 de ani, din Italia, a părăsit cariera militară a de carabinier și s-a alăturat călugărițelor misionare ale Revelației Divine. Maria Carmen, din Spania, în vârstă de 26 de ani, și-a părăsit profesia în domeniul medicinii veterinare și s-a consacrat lui Dumnezeu.

Paola Maria, un arhitect italian în vârstă de 34 de ani, a intrat într-o mănăstire a surorilor clarise. Libby Osgood, în vârstă de 37 de ani, de origine americană, a lucrat la NASA și ca profesor la o universitate din SUA, până când a decis să lase totul pentru a îmbrățișa viața consacrată.

O altă istorie este a lui Michele Los, în vârstă de 31 de ani, internat într-un spital din Polonia, grav bolnav și la un pas de moarte, grație unei dispensații acordate de la Papa Francisc și-a depus jurămintele perpetue ca Fiu al Providenței Divine. O mărturie de mare credință.

Un caz cu adevărat special este cel al Pr. Andrew Infanger, în vârstă de 32 de ani, și Pr. Peter Infanger, în vârstă de 65 de ani, ambii americani, deoarece pe lângă faptul că împărtășesc aceeași vocație la preoție, sunt uniți printr-o legătură de sânge, fiind tată și fiu. Tatăl, rămas văduv și după o cale intensă de credință, a pornit pe calea preoției.

Dar există și istorii obișnuite despre tineri care, lucrând în parohii sau făcând parte din mișcările ecleziale, au maturizat proiectul de dăruire totală de sine pentru Dumnezeu.

„Răspunsul la chemarea lui Dumnezeu este posibil - a spus episcopul Anton Cosa - dar ia o cale de autocunoaștere, aprofundare a credinței, conștientizarea valorii extraordinare a chemării. Papa Francisc a reamintit întotdeauna episcopilor să aibă grijă de tineri pe drumul lor vocațional. În Moldova am avut niște vocații frumoase la viața preoțească și călugărească și sper, cu binecuvântarea lui Dumnezeu și grija spirituală a preoților noștri, în comunitatea noastră va crește numărul vocațiilor noi și sfinte. Acum trebuie să ne rugăm pentru ca acest lucru să se întâmple”.

C. L.