Tema de astăzi se numește Maria, Maica Divinei Providențe. Un frumos atribut pe care un grup de preoți barnabiți din Italia, cu permisiunea papei, l-au atribuit sfintei Fecioare în secolul al XVIII-lea și care ulterior s-a răspândit în toată Biserica. Dar nu despre acest lucru vreau să vorbesc acum, ci despre semnificația acestui atribut sau invocații, cum vreți să-i spunem.

 

Cum ar putea Maria să fie mai sus decât Dumnezeu cel care, prin Providența sa divină, a orânduit întreaga istorie a Universului, a lumii și inclusiv a ta? Răspunsul ar fi simplu pentru fiecare dintre noi: pentru că este Mama lui Dumnezeu.

 

Totuși hai să mergem mai departe: cine e Maria pentru omul modern, grăbit, lovit? Pentru el, Maria este aceiași care a intervenit la Cana pentru miri: cu o condiție, să facem tot ce ne va spune Isus. Maria este cea care, sub cruce, nu și-a pierdut speranța în ceea ce a auzit de la înger în momentul Bunei Vestiri, 33 de ani în urmă: că va fi Mama Celui Preaînalt.

 

Este aceiași Maria care, în Cenacol, îi strânge pe toți apostolii în jurul ei ca o Mamă și îi încurajează în momentele grele pe care le trăiau. Sau, cum spunea episcopul Tonino Bello, este „aceiași Maria, dar care face o trecere din constelația lui Cristos în cea a Bisericii și în cea a Duhului Sfânt, pentru ca apoi să intre în constelația Sfintei Treimi care este principiul comuniunii”.

 

Iată cine este Maria, Maica Divinei Providențe și pentru noi. Sub cruce, atunci când Isus i-a spus „Iată mama ta”, sfântul Ioan a luat-o din acel moment în casa sa. O invitație și pentru noi de a o lua în casele noastre, în viața noastră, în problemele și bucuriile noastre zilnice, pentru ca, prin mijlocirea ei, să primim bunurile veșnice de la Dumnezeu.

 

Pr. Andrei Dăscălașu