Liturghia Cinei Domnului din Joia Sfântă ne îndeamnă să reflectăm asupra a ceea ce Isus ne-a lăsat ca dar al prezenței sale și care reprezintă punctul culminant și esențial al vieții Bisericii.

 

În primul rând, este instituirea Euharistiei, cu siguranță aspectul cel mai evident al celebrării Joii Sfinte și este amintirea istorică și figurativă a evenimentului care a avut loc la cina cea de taină, unde Isus a fost prezent cu discipolii săi.

 

Dar liturghia ne invită să medităm și asupra altor două aspecte ale acestei zile: instituirea preoției ministeriale și slujirea frățească a carității. Preoția și caritatea sunt, de fapt, strâns legate de sacramentul Euharistiei, deoarece creează comuniunea fraternă și indică darul slujirii în Biserică.

 

Liturghia prevede, deși regulile privind prevenirea răspândirii virusului nu permit acest lucru, ca preotul să spele picioarele credincioșilor, repetând gestul făcut de Isus. Este semnificativ faptul că Ioan, referindu-se la ultimele ore petrecute de Isus cu discipolii săi, atrage atenția asupra gestului lui Isus de a spăla picioarele discipolilor și indică, în calitate de testament al său, să fie făcut același lucru de frații săi. El nu poruncește repetarea unui rit, ci îndeamnă să se facă precum a făcut el, adică să fie refăcute în orice timp și în orice comunitate gesturi de slujire reciprocă prin care se face prezentă iubirea lui Cristos.

 

Mai mult, Joia Sfântă, cu referirea sa la cina cea de taină, pune în centrul atenției semnul iubirii totale și definitive a lui Isus, care este Mielul pascal ce duce la bun sfârșit planul de eliberare început în primul exod, dăruindu-se prin moarte pentru mântuirea omului.

 

Liturghia care amintește de instituirea Euharistiei evidențiază și figura preotului, care este chipul lui Cristos, marele și veșnicul preot, pentru care toți preoții „sunt consacrați pentru a propovădui evanghelia, pentru a păstori pe credincioși și a celebra cultul divin, ca adevărați preoți ai noului legământ... Exercitând, în limitele autorității lor, misiunea lui Cristos, păstor și cap, ei adună familia lui Dumnezeu într-o fraternitate însuflețită de un singur scop și o aduc, prin Cristos, în Duhul Sfânt, la Dumnezeu Tatăl” (Lumen gentium 28).

C. L.