În Joia Sfântă se celebrează două liturghii: Liturghia Crismei, în cadrul căreia episcopul binecuvântează crisma, uleiul bolnavilor și uleiul catecumenilor. Toți preoții sunt invitați să participe la această Liturghie pentru a-și reafirma comuniunea cu episcopul și pentru a-și reînnoi făgăduințele de la hirotonire.

 

Cea de-a doua Liturghie, numită Cina Domnului, amintește de ziua triumfului iubirii infinite a lui Isus pentru toți oamenii: „I-a iubit până la sfârșit”. În mod special, această celebrare ne face să trăim trei mistere care exprimă sau manifestă această iubire infinită: instituirea Euharistiei, instituirea Preoției, porunca Domnului, cu spălarea picioarelor, de a ne iubi și de a sluji unii altora.

 

Euharistia este amintirea pătimirii Domnului, fiind cea care dezvăluie sensul dăruirii sale: „Acesta este trupul meu dăruit pentru voi...Acest potir este noua alianţă în sângele meu”. El nu ar fi putut să ne dea un dar mai mare, mai bogat și mai prețios.

 

În ceea ce privește darul Preoției, acesta perpetuează prezența răscumpărătoare a lui Cristos în lume. Preotul este un alt Cristos: el perpetuează jertfa lui Isus pe altar, predică precum Isus, distribuie harul, adică sacramentele lui Dumnezeu, și mijlocește pentru toți.

 

În plus, Joia Sfântă este și ziua iubirii fraterne. Isus a predicat de multe ori iubirea, nu numai față de prieteni, ci și față de dușmani și față de cei care ne fac rău. De aceea, el dă un exemplu, spălând picioarele nu numai ale apostolilor credincioși, ci și ale lui Iuda. Prin acest exemplu de umilință, Isus vrea să ne învețe că cel care se face mic este cu adevărat mai mare, că autoritatea înseamnă slujirea celorlalți și că trebuie să ne simțim mereu uniți unii cu alții, iubindu-ne cu afecțiune sinceră, ajutându-ne și sprijinindu-ne reciproc.

C. L.