Iubiți frați și surori întru Cristos,

Iată-ne ajunși în ultimele clipe ale anului 2016, momente ale așteptării, ale speranței, ale... nostalgiei, momente care ne despart de noul, al 2017-lea an de la nașterea Mântuitorului. Privim înapoi la cele 366 de zile (căci a fost un bisect) și ne întrebăm, pe bună dreptate, dacă am fost la înălțimea așteptărilor noastre, a celor din jur, dar, mai ales, la înălțimea așteptărilor lui Dumnezeu. Privim și ne amintim cu plăcere de momentele de bucurie pe care le-am trăit, dorind, în același timp, să uităm de cele mai puțin plăcute..., dar și acestea au făcut parte din viața noastră și, dacă bunul Părinte ceresc le-a permis, a făcut-o cu un scop pe care poate numai el îl știe. Dar... să nu trăim cu trecutul: Ce e val ca valul trece, scria Eminescu. Să privim cu speranță – căci spe salvi facti sumus – în speranță am fost mântuiți (Rom 8,24) – spre viitorul pe care Dumnezeu ni-l așterne în față. Să privim spre acest viitor cu ochii de copil, plini de încredere și lumină, căci lumina în întuneric luminează (In 1,5). Și după cum am repetat zi de zi: Tatăl nostru care ești în ceruri..., facă-se voia ta (Mt 6,10), să o spunem mai cu seamă la acest sfârșit de an, pentru ca voia Tatălui ceresc să se împlinească în noi, prin noi și pentru noi și în anul care va începe.

În numele păstorului nostru, Preasfințitul Anton Coșa, și a întregii Curii diecezane, vă doresc har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos (1Cor 1,3), un an nou în care, prin Duhul Sfânt, să primiți, din plinătatea Cuvântului întrupat, har după har (cf. In 1,16), un an în care programul de viață să-l reprezinte îndemnul minunat al Mariei: Faceți tot ce vă va spune (In 2,5), iar steaua călăuzitoare să vă fie cuvintele sfântului Petru: Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieții veșnice (In 6,68).

La mulți ani fericiți, iar fericirea să vă fie mereu în Domnul!

Pr. Petru Ciobanu