Pentru mulți dintre bunicii și părinții noștri, numele lui Marcu Glaser este unul bine cunoscut, unii dintre ei nu odată primind din mâinile lui trupul preasfânt al Mântuitorului, dezlegați fiind de păcate, ascultându-i predicile, pătrunzând în tainele credinței la orele sale de cateheză sau în Școala parohială, în care prelatul a predat religia. Și toate astea în Parohia „Providența Divină” din Chișinău, în care Mons. Marcu Glaser a slujit începând cu anul 1916, când a fost numit aici paroh.

Hirotonit preot 24 iulie 1905, de arhiepiscopul de Mohilev, Jerzy Józef Szembek, jumătate din viața sa de preot Mons. Marcu Glaser a slujit în capitala Basarabiei, până la 1 septembrie 1939, când a fost numit rector al Seminarului „Sfântul Iosif” din Iași. Paralel cu misiunea de paroh, acest preot dedicat slujirii lui Dumnezeu și aproapelui, a îndeplinit și funcția de decan de Basarabia, având în grija sa sufletele tuturor credincioșilor catolici dintre Prut și Nistru. Nu în zadar, îngrijiți de Glaser, care-i vizita uneori, credincioșii din Soroca îl numeau Nasz Pasterz – „păstorul nostru”.

Munca depusă spre binele spiritual și material al credincioșilor din Chișinău și nu numai, au făcut ca, la 4 februarie 1924, Marcu Glaser să fie numit camerier secret supranumerar al Papei Pius al XI-lea (unde dintre cele mai înalte distincții oferite de pontiful roman), iar la 21 octombrie 1930, la împlinirea a 25 de ani de preoție, prelat papal. În Raportul cincinal trimis la Roma la 10 octombrie 1928, episcopul de Iași, PS Mihai Robu, îl caracteriza pe Marcu Glaser ca fiind „învățat..., pios, prudent, harnic în grija pentru suflete, integru moral, îndemânatic în virtute”. La 27 mai 1939, cu câteva luni înainte ca Mons. Marcu Glaser să-și încheie slujirea la Chișinău, Pr. Francisc Krajewski, care de puţin timp muncea alături de el în Parohia „Providența Divină”, îi scria episcopului de Iași, spunându-i că „sunt bucuros că mă aflu la Păr. Monsenior M. Glaser”.

Numit, în anul 1941, șef al Misiunii Catolice din Transnistria, la 25 iulie 1943, la București, Mons. Marcu Glaser a fost consacrat episcop titular de Caesaropolis (episcopie din Balcani, dispărută în secolul al XIV-lea, odată cu ocupația otomană). De două ori administrator apostolic al Diecezei de Iași și vicar general al acesteia, a murit la 25 mai 1950, așteptând învierea morților în Cimitirul „Eternitatea” din Iași.

Pr. dr. Petru Ciobanu