Cine vizitează Cimitirul Central din Chișinău, cunoscut și ca Cimitirul Armenesc, pentru a se reculege câteva clipe pentru o rugăciune la mormântul Pr. Nicolae Szczurek, poate vedea că alături se află și mormântul Canonicului Valentin Hartmann, care a slujit ani buni în Parohia „Providența Divină” din Chișinău.

Valentin Hartmann, s-a născut în colonia Landau (azi Șîrokolanivka, raionul Veselînove, regiunea Mîkolaiiv, Ucraina), la 12 octombrie 1858 și a fost hirotonit preot la 5 ianuarie 1882. În anul 1923, scăpând „dela moarte sigură din mâinile bolșevicilor”, după cum scria Mons. Anton Gabor în necrologul dedicat canonicului, s-a refugiat în România, la Chișinău, unde l-a ajutat în munca pastorală pe nepotul său, Mons. Marcu Glaser. Episcopul Mihai Robu îl caracteriza astfel: „În toate de lăudat, zelos în grija sufletelor în pofida vârstei destul de înaintate, prudent, integru moral”. Raportul cincinal trimis la Roma în anul 1928 de același episcop îl indica pe Valentin Hartmann drept vicar parohial la Chișinău, având titlul de canonic emerit al Diecezei de Tiraspol. În anul 1931, în absența Mons. Marcu Glaser, aflat la Roma, a îndeplinit funcțiile de decan de Basarabia și paroh de Chișinău.

Canonicul Valentin Hartmann a trecut în Casa Tatălui ceresc la 27 august 1937. Vestea morții sale era anunțată de episcopul Mihai Robu printr-o circulară din 28 august același an, în care îi îndemna pe preoți și credincioși să se roage pentru „scumpul dispărut”, informându-i totodată că înmormântarea va avea loc „la Chișinău, luni, la ora 1”. Slujba de înmormântare a fost celebrată la 30 august de însuși episcopul de Iași, alături de un sobor de preoți din Dieceza de Iași, de care aparțineau atunci parohiile din Basarabia.

Pr. dr. Petru Ciobanu