Preasfințitul Anton Coșa își amintește adesea cum, venind la Chișinău în anul 1990, a găsit un grup de persoane adunate în curtea bisericii, care, cu rozariul în mână, se rugau, spunându-i că „așa ne-a învățat să ne rugăm ksiądz Glaser”. Amintirea acestui vrednic păstor de suflete a dăinuit și încă mai dăinuie în amintirea multora dintre credincioșii catolici din Republica Moldova. Iar la 25 mai se cuvine să ne amintim în mod deosebit de el, pentru că este ziua în care a trecut la cele veșnice, după o viață de 70 de ani dedicată în întregime lui Dumnezeu și aproapelui.

Marcu Glaser s-a născut la 25 aprilie 1880 în colonia Landau (azi Șîrokolanivka, Ucraina). Între anii 1894 și 1897 a urmat studiile liceale la Seminarul din Saratov, iar în anul 1897 a început studiile teologice la același seminar, pe care, din anul 1900, le-a continuat la Roma, obținând titlul de doctor în filozofie (1903) și teologie (1907). A fost hirotonit preot la 24 iulie 1905, la Minsk, de arhiepiscopul Jerzy Józef Szembek. Între 1907 și 1916 a activat ca vicerector și profesor de teologie dogmatică la Seminarul din Saratov, fiind numit paroh al Parohiei „Providența Divină” din Chișinău în anul 1916.

La 4 februarie 1924, Marcu Glaser a fost numit camerier secret supranumerar al Papei Pius al XI-lea, iar la 21 octombrie 1930, prelat papal. Episcopul Mihai Robu, îl caracteriza ca fiind „învățat..., pios, prudent, harnic în grija pentru suflete, integru moral, îndemânatic în virtute”. 

La 1 septembrie 1939, Mons. Marcu Glaser a fost numit rector al Seminarului din Iași, oficiu pe care l-a îndeplinit până la 15 noiembrie 1941, când a fost numit șef al Misiunii Catolice din Transnistria. A fost consacrat episcop la 25 iulie 1943, în Catedrala „Sfântul Iosif” din București.

Revista „Lumina Creștinului” din iulie-august 1943 scria următoarele despre episcopul Marcu Glaser: „Această ascenziune în cele mai importante posturi de răspundere dovedește de la sine alesele calități spirituale și intelectuale ale Mons. Dr. Marcu Glaser. Ex[celenţa] Sa era mai întâi preotul în înțelesul plin al cuvântului. Trăia adevărurile, ce le propovăduia pe catedre și pupitrul bisericelor, edificând pe toți cu exemplul său de umilință și bunătate”.

Ca urmare a înaintării spre Vest a Armatei Roșii, episcopul Marcu Glaser s-a refugiat în România, unde, la 20 octombrie 1944, a fost numit administrator apostolic al Diecezei de Iași, funcție pe care a îndeplinit-o până la numirea lui Anton Durcovici ca episcop de Iași, la 5 aprilie 1948, când i-a fost încredințată funcția de vicar general. După arestarea episcopului Durcovici, la 26 iunie 1949, Marcu Glaser a preluat din nou conducerea Diecezei de Iași, fiind însă sistematic împiedicat de regimul comunist să desfășoare o activitate pastorală normală. În anul 1950, a fost supus unor anchete repetate din partea Securității din Iași, situație care i-a provocat un atac de cord. A murit la 25 mai 1950 și a fost înmormântat la 27 mai 1950 în Cimitirul „Eternitatea” din Iași.  

Pr. dr. Petru Ciobanu