Această perioadă incomodă a dezvăluit o comunitate eclezială care, în ciuda dificultăților, și-a dorit să meargă înainte și să nu lase pe nimeni în singurătate, pe lângă aceasta preoții parohi găsind un sprijin deosebit în colaborarea laicilor, care au fost mereu disponibili și generoși.

O experiență semnificativă este cea a Pr. Vladimir Beloconîi, paroh de Tighina, care a spus că „în ciuda dificultăților și obstacolelor cauzate de pandemie, a existat foarte mult ajutor reciproc în parohie, ceea ce a contribuit la depășirea acestei perioade”.

„Toți enoriașii – au continuat Pr. Vladimir – au avut posibilitatea de a primi sacramentul Spovezii și datorită unora dintre credincioșii noștri, în Duminica de Paște a fost posibil să fie livrată apă binecuvântată în casele bătrânilor și bolnavilor. Nu au lipsit apelurile telefonice adresate tuturor. Din inițiativa surorilor, s-a organizat recitarea Sfântului Rozariu „Ierihon”, cu intenția de iertare a păcatelor lumii și de invocare a protecției lui Dumnezeu față de pandemie. Ne-am rugat șapte zile într-o săptămână și douăzeci și patru de ore pe zi. O rugăciune neîntreruptă, cu participarea enoriașilor din alte parohii, și chiar din Odessa”.

„Mesajul trimis de episcopul Anton a fost binevenit și distribuit, la fel precum și faptul că toți credincioșii au fost invitați să participe la liturghie prin internet. Mulți au participat, alții însă au suferit din cauza imposibilității de a veni la biserică”.

Pr. Tadeusz Magierowski, cu siguranță întristat de sărbătorirea Paștelui fără credincioși, nu și-a pierdut curajul: „În acest moment am putut să difuzăm liturghia pe internet, să oferim tuturor doritorilor posibilitatea de a primi sacramentul Spovezii, organizându-ne prin telefon, enoriașii au fost mereu contactați telefonic, cu colaborarea laicilor a fost posibil să fie transmise mesaje familiilor și să fie ținută legătura cu ele. De asemenea, am organizat, ca și în Tighina, grupuri de rugăciune permanentă pentru toate cele douăzeci și patru de ore”.

Parohul de Râbnița, inspirându-se din capitolul al șaselea din Cărții lui Iosue, a făcut un gest de credință profundă înconjurând centura orașului timp de șapte zile, iar în ziua a șaptea de șapte ori, aducând cu el Euharistia și relicvele Sfinților.

Preotul paroh de Rașcov, Pr. Ruslan Pogrebnîi, a dorit să fie foarte aproape de credincioșii săi prin distribuirea diverselor mesaje, inclusiv felicitări de Paște. Mai presus de toate, a existat un angajament caritabil intens: „Patruzeci și șase de pachete alimentare au fost distribuite familiilor. În plus, ca parte a proiectelor Caritas, profesorii au continuat să lucreze online, ajutând copii cu temele. Toate întâlnirile au fost făcute online. În plus, angajații centrului medical și-au continuat activitatea, vizitând pacienții noștri în vârstă și singuratici. În fiecare duminică, la ora zece, catehetul nostru susține lecții online pentru copii”.

Împărtășirea experiențelor pastorale nu își propune să se afirme ca și cum ar fi mai buni decât alții, ci să scoată în evidență viziunea unei biserici care încearcă, în ciuda limitărilor sale, să fie aproape de credincioșii săi și să îi însoțească, așa cum a spus de multe ori Papa Francisc, într-o perioadă în care credința generează speranță și caritate, ca manifestări ale dragostei lui Dumnezeu.

Preoții Diecezei de Chișinău nu sunt în căutare de laudă și recunoaștere, pentru că știu bine că sunt încă „slujitori inutili”, dar își amintesc bine ceea ce spune Evanghelia: „Oricine mă recunoaște înaintea oamenilor, și eu îl voi recunoaște înaintea Tatălui meu care este în ceruri”. Așadar, dacă există ceva de „predicat de pe acoperișuri”, să o facem pentru gloria lui Dumnezeu.