„Astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul

care este Cristos Domnul” (Lc 2,11)

Dragi confrați preoți, persoane consacrate, iubit popor al lui Dumnezeu!

În planul divin de mântuire a omenirii, Nașterea Domnului a fost prevăzută să fie un motiv de mare bucurie pentru tot poporul, așa cum profețește și Isaia: „Ai înmulțit poporul lui, le-ai mărit bucuria…, pentru că un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat nouă. Stăpânirea va fi pe umerii lui și va fi numit sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, părinte veșnic, principe al păcii” (Is 9,2-5).

În fiecare an, de Crăciun, liturghia ne propune să ascultăm mesajul de bucurie adus de înger păstorilor ce-și odihneau turmele în împrejurimile Betleemului: „Nu vă temeți, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul” (Lc 2,10-11). Într-adevăr, la Crăciun, celebrăm bucuria Întrupării divine. Dumnezeu Tatăl, din iubire față de noi, decide să-l trimită pe Fiul său în lume, pentru a duce la împlinire planul său de mântuire.

Cunoaștem însă evenimentele relatate de Evanghelii, situația delicată în care se află Iosif și Maria din cauza ignoranței și a răutății oamenilor, care, prin nepăsarea lor, lasă această tânără familie, aflată în călătorie, departe de casa lor, în nevoie, să se descurce singură, adică o obligă să se oprească într-un grajd destinat odihnei animalelor. Iar această relatare a Nașterii lui Isus n-are nimic de a face cu bucuria. Dimpotrivă! Este dureros să constați că iubirea lui Dumnezeu este neluată în seamă de oameni. Ca și atunci, și astăzi Dumnezeu bate la ușa noastră, pentru a găsi loc pentru Fiul său în casa noastră. Și istoria se repetă an de an! Cei mai mulți dintre semenii noștri îl trimit iarăși pe Isus să se nască undeva în altă parte, acolo unde nu îi deranjează, undeva la marginea preocupărilor lor cotidiene.

Celebrarea anuală a Crăciunului ne invită pe toți la convertire. Trebuie să redescoperim motivele adevărate şi profunde ale bucuriei Crăciunului, să conștientizăm că Nașterea lui Isus ne unește pe noi, cei de pe pământ, cu cei din ceruri. Bucuria Crăciunului nu este numai pe pământ, ci și în ceruri. „Mare bucurie este în ceruri” (Lc 15,7), spune Isus, vorbind despre oița rătăcită, pe care păstorul o regăsește, şi despre fiul risipitor, care se întoarce la casa Tatălui. Toată omenirea care era pierdută, care era departe de Dumnezeu, este regăsită acum din nou de Dumnezeu, prin Fiul său, venit pe pământ, pentru mântuirea noastră.

Responsabilitatea noastră acum este să credem că Dumnezeu vine și pentru noi, pentru fiecare dintre noi, fără excepție; să-l acceptăm și să-i deschidem ușa sufletului nostru; să îndreptăm în viața noastră tot ceea ce nu corespunde cu demnitatea noastră de fii preaiubiți ai Tatălui și, împreună, să devenim poporul său sfânt, care crede și se bucură în Domnul.

Dragii mei, cu ocazia sărbătorii Nașterii lui Cristos, vă adresez un cuvânt sincer de felicitare, dorindu-vă ca Pruncul ceresc să vă umple inimile cu bucurie sfântă și cu convingerea că Dumnezeu este prezent mereu în mijlocul nostru. De asemenea, vă doresc tuturor un An Nou îmbelșugat, plin de nobile realizări! La mulți ani!