Dragi confrați preoți, dragi persoane consacrate, iubit popor al lui Dumnezeu,

Crăciun Fericit! Iată o simplă expresie, un simplu salut, dar plin de atâta semnificație pentru toți cei care ne bucurăm, după binecuvântatul Timp al Adventului, de venirea printre noi a Pruncului divin, a Răscumpărătorului, a Principelui păcii, a Fiului lui Dumnezeu, a Cuvântului făcut trup „pentru noi și pentru a noastră mântuire”.

S-ar părea că perioada dificilă pe care o traversăm nu prea ne oferă vreo pricină de a ne bucura; lumina este umbrită de fumul întunecat al conflictelor, iar speranța tot mai diminuată de nesiguranța zilei de mâine. Nu este întotdeauna ușor să găsim motive de speranță în cotidianul nostru uman și, nu de puține ori, tristețea ne fură speranța și face ca neîncrederea să se cuibărească în sufletele noastre. Primul Crăciun nu a fost nici el mai ușor. În greutățile drumului lung până la Betleem străbătut de Maria și Iosif, în lipsa unui loc decent pentru găzduirea Sfintei Familii, în amenințarea lui Irod se reflectă situațiile dureroase pe care le trăim și noi. Și totuși, părinții Pruncului depășesc orice obstacol, încrezători că împreună „cu Dumnezeul meu trec și peste ziduri” (Ps 18[17],29).

Ne copleșește spaima, ne gârbovește frica, ni s-au epuizat puterile și, de multe ori, nu mai putem purta poveri tot mai apăsătoare, iar în noaptea grijilor noastre zilnice nu mai strălucește nicio stea. La Betleem, învăluindu-i în lumină, îngerul i-a îndemnat pe păstori să „nu se teamă”, le-a anunțat „o mare bucurie care va fi pentru tot poporul” (Lc 2,10), vestindu-le că „astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul” (Lc 2,11). Acel eveniment, care împlinea așteptările seculare ale poporului ales, era izvorul curajului, al speranței și al bucuriei Fecioarei Maria – cea plină de har –, a dreptului Iosif și a păstorilor.

Acest izvor nu a secat nici la trecerea a mai mult de două mii de ani de când, la Betleem, a strălucit steaua vestitoare a Nașterii lui Cristos. Dimpotrivă, devine mai puternic și mai plin de apa vieții, pentru a răspunde tot mai mult provocărilor la care este supusă omenirea. În tumultul greutăților pe care le întâmpinăm, a fricilor care ne paralizează, a nesiguranței care împiedică speranța să ajungă până la noi, suntem îndemnați de același înger să mergem împreună la Betleem și, asemenea lui David, să ne rugăm Pruncului divin: „Pleacă-ți urechea spre mine, grăbește-te să mă eliberezi! Fii pentru mine o stâncă de scăpare, o cetate întărită! Fă să strălucească fața ta peste slujitorul tău, mântuiește-mă în îndurarea ta!” (cf. Ps 31[30],3.17)

Acea stea a Betleemului nu a apus și nu va apune atât timp cât ochii credinței noastre vor rămâne deschiși în contemplarea Celui care a spus despre sine: „Eu sunt lumina lumii” (In 8,12); atât timp cât inima noastră va fi asemenea pământului bun în care cuvântul pe care Pruncul divin îl seamănă aduce rod (cf. Mc 4,8); atât timp cât ne vom zidi viața pe piatra unghiulară care este Cristos Isus (cf. Ef 2,20); atât timp cât ne vom pleca urechea spre îndemnul Maicii Bunului Sfat: „Faceți tot ce vă va spune!” (In 2,5); atâta timp cât, asemenea păstorilor de la Betleem, îl vom glorifica și lăuda pe Dumnezeu în cuvintele și faptele noastre (cf. Lc 2,20). Ne pierdem în pustiul dificultăților și nu mai știm ce busolă să folosim? Ne-o arată magii: este aceeași stea care i-a călăuzit negreșelnic până la Pruncul culcat în iesle. Busola este însuși Isus, „calea, adevărul și viața” (In 14,6).

Iubiții mei frați și surori,

„Crăciun Fericit!” Cu această simplă expresie, vă adresez cele mai sincere urări cu ocazia sfintei Sărbători a Nașterii Domnului. Să dea Dumnezeu ca, în pofida evenimentelor la care asistăm, ea să fie totuși o sărbătoare a bucuriei. Fie ca acest Crăciun să fie un bun prilej de a ne reaprinde speranța și de a fi tot mai ancorați în credință, astfel încât caritatea la care ne îndeamnă venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu să fie pentru cei din jurul nostru izvor de lumină și de pace sigură, înrădăcinată în Cel care, din iubire, s-a făcut slujitorul nostru.

Vă urez tuturor un Crăciun fericit și un An Nou liniștit, iar binecuvântarea Pruncului divin să se reverse peste voi toți și să vă umple de iubire și har.

† Anton Coșa
Episcop de Chișinău