Grație bunătății Tatălui ceresc, am ajuns și în acest an – al 2023-lea al Mântuirii – să ne bucurăm, în cântul de preamărire al oștilor cerești și împreună cu întreaga făptură de sub cer, de Nașterea Domnului nostru Isus Cristos, acel eveniment magnific, unic și minunat prin care, așa cum spune sfântul Ioan Paul al II-lea, Dumnezeu s-a apropiat atât de mult de om. Într-adevăr, nu există în istoria mântuirii niciun alt eveniment, precum Nașterea Mântuitorului, care să confirme spusele Scripturii că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut” (In 3,16), pentru că, așa cum afirmă același mare pontif, „veșnicul Părinte nu putea să ne dea ceva mai mult”. Nu putea să ne dea ceva mai mult pentru că Tatăl luminilor ne-a dat, „orice dar bun și orice dar desăvârșit” (Iac 1,17). Altfel spus, ne-a dat totul: ni l-a dat pe Fiul său.
Ce mister! Dumnezeu se apropie de om, pentru că omul nu era capabil să se apropie de Creatorul său. Picioarele lui erau prinse în butucii păcatului, mâinile îi erau legate cu lanțurile necredinței, glasul îi era sufocat de minciună, iar inima îi era de piatră. Însă Dumnezeu își arată bunătatea și iubirea de oameni (cf. Tit 3,4) și se apropie de ei făcându-se el însuși om, pentru a-l elibera pe om de păcat, de necredință, de minciună. Făcându-se trup în sânul Fecioarei și născându-se, Emanuel – Dumnezeu-cu-noi – împlinește profeția lui Ezechiel și scoate din pieptul omului inima de piatră și pune în loc o inimă de carne (cf. Ez 36,26), o inimă capabilă să răspundă la bunătatea și iubirea lui Dumnezeu cu iubire, cu fidelitate, cu dăruire, cu ascultare, cu slujire.
Ce mister! Dumnezeu se apropie de om, ca și omul de acum să se poată apropia de Dumnezeu, și această apropiere să fie răspunsul lui la Întruparea și Nașterea Fiului unul născut al Tatălui veșnic. Și azi, ca și în noaptea aceea minunată de la Betleem, Pruncul este aproape singur. Pe cine are alături: pe Maria, pe Iosif și pe cei câțiva păstori care au venit să-l vadă după ce au auzit vestirea îngerului, dar au și plecat... Crăciunul este sărbătoarea apropierii dintre Dumnezeu și om: așadar să nu stăm departe, să ne apropiem de ieslea Pruncului, pentru că „am fost singur și m-ați vizitat” (cf. Mt 25,34).
Planul pastoral diecezan pe care l-am inițiat în mod solemn la 17 noiembrie 2023 ne poate ajuta să ne apropiem tot mai mult de Dumnezeu. În primul rând prin cateheză, adică prin „însoțirea credincioșilor la cunoașterea lui Isus Cristos”. Elocvente sunt în acest sens cuvintele profetului Isaia: „Cât sunt de plăcute pe munți picioarele celui care aduce vestea cea bună, care anunță pacea, care vestește binele, care anunță mântuirea” (Is 52,7). În al doilea rând prin educație, care vrea să ne învețe să-l recunoaștem pe Isus acționând în viața noastră. Și ce altă acțiune mai sublimă poate fi decât aceea că, grație nașterii lui Isus din Fecioara Maria, „poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare” (Is 9,1). Să descoperim pentru noi această lumină iradiind din ieslea Betleemului, conștienți că, dacă „Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi” (In 1,14), a făcut-o spre binele nostru. În al treilea rând prin formare, prin care arătăm că într-adevăr suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (cf. Gen 1,26). Și care ar fi acest chip și această asemănare? Răspunsul ni-l dă chiar Isus atunci când spune că „Fiul Omului n-a venit să fie slujit, ci ca să slujească” (Mc 10,45).
Doresc acum să mă adresez în mod special familiilor noastre, chemate, așa cum scrie sfântul Ioan Paul al II-lea „să ia parte vie și responsabilă la misiunea Bisericii” (FC 50). Nașterea lui Isus în Sfânta Familie de la Nazaret este dovada faptului că Dumnezeu este aproape de fiecare familie, acea „comunitate intimă de viață și de iubire” (FC 50), cum o numește același pontif. Voi, dragi familii, sunteți pentru lumea în care trăim izvor de viață și de iubire, de pace și armonie, de credință și speranță; voi sunteți Biserica domestică din care este formată marea familie a Bisericii lui Dumnezeu. Îndemnul pe care vi-l fac acum, când ne bucurăm de venirea printre noi a Fiului Tatălui veșnic, este să-l lăsați pe Dumnezeu să se apropie cât mai mult de voi, să-l lăsați să locuiască în mijlocul vostru, pentru ca, luminându-vă, să deveniți la rândul vostru lumină.
Mă adresez și vouă, copiilor, mai ales acum, la Crăciun, când îl sărbătorim pe Isus devenit copil ca și voi. Voi sunteți dovada vie că Dumnezeu iubește această lume, fiind, în același timp, preferații săi, odată ce spune că a unora ca voi este împărăția cerurilor (cf. Mc 10,14). Sfântul Ioan Paul al II-lea scria că voi, copiii, sunteți cununa familiei (cf. FC 14), iar o cunună nu poate fi decât din aur. Fiți și voi copii „de aur”, apropiindu-vă de ieslea Pruncului Isus și învățând de la el iubirea de Dumnezeu și de părinți. O cunună este bătută cu pietre prețioase. Ale voastre pietre prețioase să fie bunătatea, ascultarea, sârguința, faptele bune, hărnicia și, mai ales, dorința de a fi tot mai aproape de Isus.
Mă adresez și vouă, tinerilor. Despre voi spunea sfântul Ioan Paul al II-lea că sunteți speranța Bisericii, că sunteți speranța lui. Voi sunteți și speranța mea și speranța Bisericii noastre locale, încă tânără, Și tocmai de aceea ea are nevoie de elanul vostru tineresc, de mărturia voastră de credință, de privirea voastră plină de speranță îndreptată spre viitor. Maica Pruncului de la Betleem este o tânără asemenea vouă; priviți la modelul pe care vi-l oferă în trăirea unei vieți autentic creștine, în care, chiar dacă nu lipsesc greutățile, dezamăgirile, deznădejdea, există o rază de speranță: este privirea lui Isus, care vă îndrăgește, fixată asupra voastră (cf. Mc 10,21). Nu fugiți de această privire; dimpotrivă, căutați-o cu nesațul caracteristic vârstei voastre.
Iubiți frați și surori în Domnul,
Re-trăim iarăși bucuria venirii între noi a Mântuitorului nostru Isus Cristos. Plini de bucurie, să mergem în grabă la Betleem, acolo să-l primim iar și iar în viața noastră, pentru ca apoi să-l vestim, recunoscându-i prezența lui binefăcătoare în viața noastră; dar mai ales să devenim asemenea lui, pentru ca și acest Crăciun „să ne găsească din ce în ce mai mult asemănători cu cel care, în acest timp, s-a făcut prunc pentru noi” (sf. John Henry Newman).
Vă urez din toată inima un Crăciun binecuvântat și un An Nou plin de haruri cerești.
Cu iubire părintească,
