Nu vă temeți, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul:
astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul (Lc 2,10-11)

Iubiți confrați întru preoție, dragi persoane consacrate, frați și surori în Domnul!

Cuvintele de încurajare ale îngerului adresate păstorilor în noaptea Naşterii Mântuitorului, în acest An Jubiliar, al 25-lea de la crearea primei structuri centrale a Bisericii Catolice în Republica Moldova, îmi aduc aminte de cuvintele emblematice cu care sfântul Papă Ioan Paul al II-lea își începea pontificatul său: „Nu vă fie frică! Deschideți-i, deschideți-i larg ușile lui Isus!” Aceleași îndemn la curaj l-am auzit repetat în diferite ocazii și de următorii papi, atât de Benedict al XVI-lea cât şi de Francisc, pentru a da un nou imbold omenirii în trăirea unei vieți creștine autentice.

Într-adevăr, acest mesaj îngeresc de încurajare este la fel de necesar și astăzi ca și atunci, în zorii erei creștine, întrucât teama persistă și astăzi pretutindeni unde există oameni, în toate casele, în orice societate, în inima fiecărui om. Frica este un simțământ nelipsit care ne urmărește de-a lungul întregii noastre vieți, ascunzându-se sub diferite forme, uneori provocându-ne, în fața unor idealuri, alteori paralizându-ne, mai ales în fața suferinței. De aceea, cred că invitația de a ne deschide lui Isus este una actuală și adecvată nevoilor noastre, astăzi mai mult decât oricând în istoria omenirii.

Venirea lui Isus pe pământ ne aduce, dincolo de multe alte daruri, convingerea și siguranța unei noi relații dintre om și divinitate, care ne asigură pacea sufletului și, implicit, dispariția fricii. Într-adevăr, Isus a renunțat la locul lui, a coborât în condiția noastră, a îmbrăcat hainele noastre sărace, pentru a aprinde în noi dumnezeirea sa și pentru a ne face loc în împărăția lui. „Să nu se tulbure inima voastră! Credeţi în Dumnezeu şi credeţi în mine! În casa Tatălui meu sunt multe locuinţe. De n-ar fi aşa, v-aş fi spus: «Mă duc să vă pregătesc un loc»? Şi, după ce mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, voi veni din nou şi vă voi lua la mine, pentru ca să fiţi şi voi acolo unde sunt eu” (In 14,1-3).

Încă de la nașterea sa, Isus a experimentat momente dureroase de abandon, voind parcă astfel să ne încurajeze și pe noi în momentele noastre de excludere. Însă „părăsirea” lui devine pentru noi ocazie de unire cu Dumnezeu, suportul cel mai de preț pe care îl poate dobândi vreo făptură umană: „Nu vă voi lăsa orfani, voi veni la voi” (In 14,18); el s-a născut într-un grajd și a murit pe o cruce. S-a născut printre animale și a murit ca tâlhar. Noi ne-am născut ca robi ai păcatului și sfârșim, prin înfiere, ca fii ai împărăției sale divine. Pentru recuperarea demnității noastre de fii, el s-a făcut rob. A fost alungat din sinagogi, pentru ca noi să fim primiți în Biserică. La pieptul lui Isus suntem acceptați exact așa cum suntem: străini, orfani, răniți, obosiți, înfometați și însetați: „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă!” (Mt 11,28).

Iată, așadar, cum Sărbătoarea Nașterii lui Isus ne apare ca o premisă a păcii noastre interioare și o garanție a mântuirii noastre veșnice. Noi nu posedăm palate somptuoase dar nici locuințe lăuntrice foarte curate. Uneori avem impresia că în străfundul conștiinței noastre miroase mai urât decât în ieslea Betleemului. Totuși, îndrăznim să spunem că am avea ceva: o dorința sinceră de a încheia parcursul nostru pământesc în cer, alături de sfinții care ne-au precedat. Și cred că mai avem încă ceva cu care am putea ieși în față, și anume acel simțământ sacru, sădit în noi de la începuturi și cultivat de credință, că suntem creați pentru ceva măreț, altceva decât pentru mediocritatea în care se află societatea noastră tot mai desacralizată, orientată spre consum și plăcere. De aceea, vă invit să privim cu încredere și speranță viitorul nostru și cu bucurie sfântă să ne deschidem sufletele noastre Pruncului Isus care se naște pentru fiecare dintre noi!

Sărbători pline de pace tuturor! Nu vă fie frică, deschideți-i lui Isus ușile inimilor voastre!

† Anton Coşa
Episcop de Chişinău