MESAJUL DE PAȘTI 2019 AL EPISCOPULUI DE CHIȘINĂU

Aceasta este noaptea când Cristos, înlăturând legăturile morţii,
se înalţă victorios din mormânt.

Dragi fraţi şi surori,

Aceste cuvinte răsună în bisericile noastre în timpul Vigiliei Pascale din Sâmbăta Mare, care este cea mai intensă şi semnificativă celebrare a întregului an liturgic; ele fac parte din cântarea Preconiului Pascal sau Vestirea solemnă a Învierii, prin care Biserica, încă de la începuturile sale, exprimă ferma sa convingere în faptul că Domnul Cristos, prin învierea sa, a învins pentru totdeauna moartea.

Evangheliile ne spun că femeile au mers la mormânt „la răsăritul soarelui” şi au văzut că „piatra fusese deja rostogolită, deşi era foarte mare” (Mc 16,2.4). Le-au apărut atunci doi oameni în haine strălucitoare care le-au spus: „De ce-l căutaţi pe Cel Viu printre cei morţi? Nu este aici. A înviat” (Lc 24,5). Ele au crezut şi, „întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi” (Lc 24,9). Mesajul învierii a ajuns şi la noi, iar noi suntem invitaţi să credem că ceea ce s-a întâmplat atunci se întâmplă şi astăzi pentru toţi aceia care acceptă darul mântuirii sale.

Scriindu-le primilor creştini, sfântul Paul le transmitea convingerea sa în învierea lui Cristos din morţi şi în faptul că aceasta reprezintă începutul învierii tuturor celor adormiţi. Cu alte cuvinte, el ne spune şi nouă, celor de astăzi, că fiecare dintre noi care s-a botezat şi a intrat în comuniune cu Cel Înviat va avea parte de aceeaşi înviere: „Cel dintâi a înviat Cristos, după aceea, la venirea lui, toţi cei care sunt ai lui Cristos” (1Cor 15,23).

Dragi credincioşi, cât de mult aş dori ca întreaga noastră comunitate eclezială să facă parte din grupul acelora „care sunt ai lui Cristos” (1Cor 15,23) şi care au ales să trăiască în lumina Învierii. De fapt, învierea lui Isus le oferă tuturor creştinilor care cred, speră şi iubesc o motivaţie importantă pentru parcursul lor spiritual, care nu ar mai exista dacă mormântul lui Isus ar fi rămas închis ca toate celelalte morminte ale istoriei.

Dragi confraţi preoţi, dragi persoane consacrate, iubiţi credincioşi! Pe măsură ce înaintam pe drumul Postului Mare, m-am întrebat: oare creştinii noştri înţeleg cu adevărat că se apropie Paştele? Îşi dau ei seama că la baza credinţei noastre creştine stă tocmai această certitudine că Domnul Isus Cristos a înviat din morţi şi că el trăieşte în Biserica sa? Şi, prin urmare, simt ei responsabilitatea că trebuie să fie martorii noii vieţi pe care a produs-o întâlnirea lor cu Cel Înviat?

Împărtăşesc aceste întrebări ale mele cu voi, gândindu-mă că poate vă vor ajuta să sărbătoriţi Paştele Domnului cu o implicare interioară şi mai profundă, care să lase urme şi în viaţa de fiecare zi. Permiteţi-mi să visez cu ochii deschişi sperând că, împreună cu voi, voi găsi acele roade ale învierii care ar putea face Biserica noastră tot mai frumoasă şi mai atrăgătoare, o casă comună pentru toţi cei care trăiesc şi lucrează în zona noastră.

Cât aş vrea ca aceste sărbători de Paşti să ne vadă pe toţi protagonişti şi nu doar spectatori ai unor ritualuri sugestive, preocupaţi în totalitate de evenimentul care a aprins speranţa şi a dat o nouă semnificaţie fiinţei şi acţiunii oamenilor!

Cât aş vrea ca în comunităţile noastre parohiale şi în familiile noastre să prindă viaţă seminţele bucuriei, bunătăţii, milostivirii, aduse în mijlocul nostru de Cristos cel Înviat, pentru ca să grăbească apariţia unei adevărate primăveri spirituale, care să alunge semnele iernii geroase, în care de atâtea ori pare că ne aflăm şi în care predomină ura, resentimentele, egoismul şi diviziunea!

Cât aş vrea ca Biserica noastră, mireasa Celui Înviat, să strălucească în toată frumuseţea ei, purtând haina de nuntă, ţesută şi brodată cu firul de aur al comuniunii, pentru a fi atrăgătoare şi convingătoare în misiunea ei de evanghelizare!

Sunt toate acestea doar un vis sau ele pot deveni realitate? Am convingerea că totul este posibil, pentru că Duhul Sfânt, care este darul prin excelenţă al Învierii, lucrează şi dirijează întreaga istorie, şi el este cel care ne face contemporani ai lui Cristos şi care ne implică în viaţa sa divină.
Gândindu-mă la voi ca la familia mea spirituală, vă îmbrăţişez cu mare afecţiune pe toţi, şi vă binecuvântez din toată inima, urându-vă tuturor un Paşte Fericit.

Cristos a înviat – Adevărat a înviat!

† Anton Coşa
Episcop de Chişinău