Mesajul de Paști 2021 al epsicopului de Chișinău, PS Anton Coșa



Iubiți confrați preoți, dragi persoane consacrate, iubit popor al lui Dumnezeu!

Și anul acesta sărbătorim Paștele într-o atmosferă marcată de multă suferință, de boală și durere, de regret și compasiune pentru cei care ne-au părăsit din cauza acestei mari încercări prin care trece întreaga omenirea, ca urmare a pandemiei de Covid 19. Am putea spune că anul întreg a fost într-un anumit fel un Post Mare, o perioadă marcată de multe încercări și renunțări.

Cu toții am experimentat nemulțumirea de fi obligați la o separare forțată între noi, deși totuși necesară din punct de vedere legal. Ne-am închis în casele noastre, la început cu frică, iar apoi din obișnuință. Spațiul nostru de libertate s-a micșorat și acum parcă ne sufocăm. Pentru unii acest lucru a însemnat un adevărat calvar, care a dus chiar la schimbarea propriei filozofii de viață, uneori ajungându-se la blocaje ce-l împiedică pe om să vadă viața în mod pozitiv și cu speranță. Cu toată dezvoltarea științei și a tehnologiei, această perioadă ne-a învățat cât de fragilă este existența noastră umană și ne-a făcut să experimentăm propriile limite, ceea ce ne-a impus pe mulți să ne întrebăm în mod serios cu privire la sensul vieții noastre. 

Virusul va fi cu siguranță învins, nu știm când, dar sperăm din toată inima că va fi cât mai curând. Însă omul trebuie să fie vindecat și în inima lui. Sfântul Părinte Papa Francisc, reflectând asupra acestei situații de pandemie, spunea: „Am crezut că putem trăi sănătoși într-o lume bolnavă!” Dar se pare că nu e așa. A venit timpul să redescoperim viața cu adevăratele ei valori, cu o nouă înțelegere a timpului și spațiului, să îmbunătățim relațiile noastre de care acum ducem lipsă și pe care de acum încolo ar trebui să nu le mai neglijăm sau să le considerăm că vin de la sine. Și pentru aceasta avem nevoie de o forță deosebită ce nu poate veni din legi și reglementări, ci numai de sus, prin credință.

Iată, dragi credincioși, într-o astfel de realitate sărbătorim anul acesta Paștele, misterul morții și al învierii lui Cristos. În această sărbătoare găsim răspunsul pe care ni-l dă Dumnezeu la toată durerea și fragilitatea noastră. În învierea lui Isus spațiul și timpul capătă o dimensiune nouă și definitivă, relațiile ajung la plinătatea stabilității lor, inima omului este vindecată de păcat, iar moartea nu mai poate marca punctul final al existenței umane.

Evanghelia învierii răsună cu toată prospețimea sa, nu ca o filozofie a trecutului, ci ca o noutate pentru ziua de azi. Cuvintele îngerului redate de evanghelist ne sunt adresate și nouă, la fel ca și femeilor din fața mormântului gol: „De ce-l căutați pe Cel Viu printre cei morți? Nu este aici. A înviat” (Lc 24,5b-6a). Și el este cu adevărat înviat și prezent printre noi. O prezență care vine să ne întărească pe drumul credinței noastre, atât prin cuvântul său, cât și prin semnele mântuitoare pe care le-a încredințat Bisericii sale. Și aici ne amintim de ucenicii din Emmaus care, după ce l-au ascultat, l-au recunoscut la frângerea pâinii (cf. Lc 24,35).

Dar prezența lui Isus înviat, victorios asupra morții, ne îndeamnă și pe noi să ieșim din „mormintele” noastre, pentru a-i întâlni pe ceilalți, îndeosebi pe aceia care sunt în nevoie, amintindu-ne că Isus a spus: „Tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi‑ați făcut” (Mt 25,40). Pentru a face acest lucru, fiecare dintre noi trebuie să adopte un nou stil de viață, cu respect pentru creație, dar mai presus de toate recunoscând demnitatea tuturor oamenilor, acceptând că suntem cu toții frați și surori și împreună formăm o familie. 

În evenimentul pascal, toate acestea devin posibile în virtutea răscumpărării din păcat realizate de Cristos răstignit și înviat. Prin urmare, sunt sigur că toată lumea va avea ocazia să se regăsească în această „lumină pascală” cu propunerile și angajamentele sale, acceptând această noutate și acest dar al harului din toată inima.

Dragii mei, să primim cu bucurie vestea cea bună a învierii lui Cristos și să devenim și noi vestitori și martori ai acestei vești bune, cu tot ceea ce presupune acest lucru: trăind plini de speranță, fiind deschiși la împărtășire, atenți față de ceilalți, cu grijă față de relații cu Dumnezei și cu oamenii, cu sobrietate, cu responsabilitate față de ceea ce favorizează o viață mai bună pentru toți. Paște fericit tuturor!

Cristos a înviat!

† Anton Coșa