Binecuvântat Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos care,

în marea sa îndurare, ne-a renăscut la o speranţă vie

prin învierea lui Isus Cristos. (1Pt 1,3)

Iubiţi fraţi şi surori! Cristos a înviat!

Cu aceste cuvinte simple Biserica proclamă adevărul fundamental al credinţei noastre, de la care începe viaţa cea nouă a celor mântuiţi. Într-adevăr, ridicându-se din mormânt, Isus nu înfăptuieşte doar cel mai mare miracol al său, ci oferă omenirii întregi şi nouă, celor de astăzi, un fundament solid pentru viaţă şi lansează o invitaţie la speranţă.

Cât de minunată este această „Veste Bună”. Încrederea lui Isus în Tatăl este recompensată cu victoria sublimă a Învierii. De aceea Paştele este un timp de bucurie. Ne imaginăm bucuria celor care au crezut în înviere, a apostolilor, a celorlalţi discipoli, a Mariei, Mama lui Isus şi a celorlalte femei care i-au fost aproape. Cu toţii erau gata de a pleca în lumea întreagă pentru a vesti tuturor bucuria lor, mesajul evanghelic al mântuirii tuturor oamenilor.

Astăzi, victoria lui Cristos devine victoria noastră dacă acceptăm cu credinţă Învierea Domnului, faptul că Isus Cristos a înviat din morţi pentru noi, pentru mântuirea noastră. Prin Cristos cel Înviat însuşi Dumnezeu intră în viaţa noastră şi umblă alături de noi în pelerinajul nostru pământesc spre Împărăţia Sa.

Provocarea pe care Paştele ne-o aşază în faţă este aceasta: Suntem noi dispuşi să trăim viaţa noastră în Cristos cel care a biruit moartea şi a înviat? Viaţa nouă, bucuria şi pacea aduse de Învierea Domnului, sunt la îndemâna noastră. Vă îndemn să vă uniţi în rugăciune pentru a-i cere lui Cristos să facă din noi un popor pascal, un popor care îl are în centrul vieţii sale pe Dumnezeu, un popor care urmează învăţătura Evangheliei, un popor care slujeşte Biserica.

Astăzi, mai mult decât oricând avem nevoie de valori, îndeosebi de credinţa şi adevărul pe care Sărbătoarea Învierii Domnului ni le descoperă. În ciuda tuturor infidelităţilor, a violenţelor de tot felul în creştere, a conflictelor armate, a situaţiei încordate pe plan politic şi social la care suntem martori şi uneori chiar protagonişti, trebuie să credem că Învierea lui Cristos este „vestea cea bună” şi ea înseamnă iertare, pace, vindecare. Pentru că Paştele este trecerea fundamentală de la moarte la viaţă, de la ură la iubire, de la păcat la har.

La începutul Postului Mare Biserica ne-a reamintit chemarea pe care Dumnezeu continuă să o adreseze fiecăruia dintre noi: ”Întoarceţi-vă la mine din toată inima ... întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru, căci el este milostiv şi îndurător”(Ioel 2,12-13). Această „întoarcere către Dumnezeu” trebuie să o desăvârşim în timpul Sărbătorii Paştelui ridicându-ne deasupra îndoielilor şi a temerilor noastre, deasupra slăbiciunilor şi neputinţelor noastre prin harul Învierii. Suntem chemaţi să trăim viaţa nouă pe care Cristos ne-a oferit-o prin Crucea şi Învierea Sa.

Iubiţi creştini, vă adresez tuturor chemarea de a fi o comunitate care trăieşte în Cristos cel Înviat, o comunitate vie şi angajată, al cărui scop principal este acela de a construi Împărăţia lui Dumnezeu, o Împărăţie a dreptăţii, a iubirii şi a păcii, aşa încât adevăratul înţeles al Paştelui să se împlinească în viaţa noastră. În Duminica Învierii, Cristos va spune fiecăruia dintre noi: „Pace vouă.” (In 20,29) Fie ca noi toţi trăim în pacea lui Cristos şi să ne bucurăm de ea în toate zilele vieţii noastre. AMIN!

+ Anton Cosa, episcop de Chisinau