Eu sunt învierea și viaţa.
Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi;
și oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci.
Crezi tu aceasta? (In 11,25-26)

Dragi frați și surori,

Paștele este vestirea învierii lui Cristos, este victoria vieții asupra morții: Cristos care moare răstignit, învie și este Domnul vieții. Acceptarea și trăirea acestei proclamări a credinței face posibilă schimbarea concretă a istoriei noastre, începând din interiorul nostru, transformând oboseala și suferința în bucurie, durerea în speranță. Paștele ne anunță că Cristos a învins răul și moartea. Domnul vieții a murit, dar acum este viu și triumfă biruitor.
Acesta este mesajul plin de bucurie al sărbătorii Paștelui.

Acesta este anunțul apostolilor și al primilor creștini: „Isus cel răstignit a înviat”. Aceasta este declarația lui Petru, ce apare de mai multe ori în Faptelor Apostolilor. El le predică cu curaj evreilor, zicând că ei l-au ucis pe Isus răstignindu-l pe cruce. Dar Dumnezeu l-a înviat a treia zi și li s-a arătat lor după înviere, mâncând și bând cu ei, poruncindu-le să predice poporului și să dea mărturie despre el (cf. Fap 10,37-43).

Cu toate acestea, mesajul învierii lui Cristos poate provoca unora o problemă de credință, o anumită greutate în a-l accepta ca fiind adevărat. În fața mormântului lui Lazăr, pe care Isus urma să-l învie peste câteva momente, și Marta, sora sa, dă dovadă că nu crede în posibilitatea imediată a învierii fratelui său. Și de aceea Isus îi spune: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; și oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?” (In 11,25-26). Și Toma este neputincios în a crede imediat cele relatate de ceilalți apostoli despre întâlnirea lor cu Isus cel Înviat. Nu crede cuvântului lor, însă va crede îndată ce el însuși îl va întâlni pe Isus și-i va vedea rănile. Reproșul lui Isus adresat lui Toma, „pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” (In 20,29), ne arată că adeziunea la credință nu trebuie să caute alte argumente decât autoritatea suficientă a cuvântului său.

Dar noi, creștinii de astăzi, credem cu adevărat în învierea lui Isus? Noi, care prin Botez, Euharistie și celelalte sacramente, am devenit părtași la viața Celui Înviat și purtăm deja în noi germenii veșniciei, credem în învierea lui? Este important ca în aceste zile de har să ne exprimăm și noi întreaga noastră adeziune la viața lui Cristos cel Înviat. Pentru că prin învierea lui Cristos, viața noastră este deja o „pregustare a vieții veșnice”. Din moment ce Cristos a înviat, viața noastră nu mai este la cheremul unui destin orb, dar este în mâinile lui Dumnezeu Tatăl care ne iubește, care și-a arătat dragostea sa față noi prin Fiul său mort și înviat, așa cum dă mărturie și apostolul Ioan: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (In 3,16).

Dumnezeu continuă să conducă istoria spre împlinirea sa și nu spre ceva mai rău. Din moment ce Cristos a înviat, viața și moartea, suferința și stresul, boala și catastrofele nu sunt ultimul cuvânt al istoriei, ci sunt stânca după care există o împlinire transcendentă pentru creștini și pentru toți oamenii de bună credință. Din moment ce Cristos Înviat este viu, niciuna dintre inițiativele noastre oneste nu este condamnată să se termine cu un eșec; au sens chiar și atunci când par să ducă spre nereușită; binele pe care îl facem este ca o sămânță aruncată în pământul fertil al comunităților noastre: mai devreme sau mai târziu va aduce roade. De vreme ce Cristos a învins moartea, pacea este posibilă, diversitatea poate deveni bogăție, durerea poate deveni mântuitoare.

Dorința mea pentru fiecare dintre noi este aceasta: ca toți să avem curajul să mergem și să vedem acel mormânt gol și să căutăm în întâlnirea cu Isus tăria de a ne deschide inima spre speranță. Vă doresc tuturor din toată inima mea un Paște fericit!

Cristos a înviat!

† Anton Coșa
Episcop de Chișinău