Mesajul de Paşti al episcopului de Chişinău 2012

Dacă n-a înviat Cristos, zadarnică este credinţa voastră! (cf. 1 Cor 15,14)

Dragi confraţi preoţi, dragi fraţi şi surori, iubiţi creştini!

Într-o lume în care valorile se schimbă atât de vertiginos, în care şi sacrul este împins tot mai mult la periferia intereselor cotidiene, ce valoare mai are pentru noi Învierea lui Cristos? În principiu, pentru Biserica Catolică, dar şi pentru ceilalţi creştini, Paştele este cea mai importantă sărbătoare, de unde porneşte şi în jurul căreia se organizează întreaga viaţă duhovnicească.

Noi credem şi mărturisim cu tărie că Învierea lui Cristos, este acel eveniment istoric care s-a petrecut acum două mii de ani în urmă, despre care dau mărturie Sfintele Scripturi şi atâţia martori vrednici de crezare. Este evenimentul ce cuprinde în sine patima, moarte şi învierea lui Isus Cristos, urmat de nenumărate apariţii ale celui Înviat în mijlocul ucenicilor săi. Şi tocmai de aceea este un fapt uşor de verificat, pentru că a lăsat urme precise în istorie.

Acest eveniment este centrul credinţei noastre creştine; ne descoperă cine este Dumnezeu, şi anume, un Dumnezeu iubitor de viaţă; ne arată cine este Isus Cristos, şi anume, cel care a învins moartea; ne indică cum trebuie să fim noi, oameni creaţi nu doar pentru o viaţă biologică şi materială, pentru că însuşi Isus ne spune „nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul (Mt.10,28). Nu trupul are cea mai mare importanţă. Valoarea absolută o are viaţa sufletului, care naşte din viaţa divină.

De aceea, cu celebrarea Paştelui trebuie să se trezească în inimile noastre a tuturor conştiinţa că fiecare creştin îşi găseşte deplina sa realizare şi sensul ultim al vieţii sale în Isus Cristos, cel care ne-a iubit şi s-a jertfit pentru noi. (Gal. 2,20). Isus este centrul vestirii pascale şi nimeni nu se poate da la o parte de la obligaţia de a deveni un instrument al prezenţei Sale în lume, îndepărtându-se de la orice formă de păcat.

La începutul Postului Mare Biserica ne-a reamintit chemarea pe care Dumnezeu continuă să o adreseze fiecăruia dintre noi: ”Întoarceţi-vă la mine din toată inima ... căci sunt îndelung răbdător şi plin de bunătate.” (Ioel 2,12-13) Această „întoarcere către Dumnezeu” o putem desăvârşi în timpul sărbătorii Paştelui, ridicându-ne deasupra îndoielilor şi a temerilor noastre, prin bucuria Învierii.

Dragii mei, să nu lăsăm Paştele să treacă pe lângă noi, fără rezultate concrete. Fiecare parohie să se străduiască să devină o comunitate vie şi angajată în înfăptuirea Împărăţiei lui Dumnezeu, acea împărăţie a dreptăţii, a iubirii şi a păcii, pentru că ”iubirea lui Cristos ne constrânge” (2 Cor 5,14) şi nu ne lasă să fim pasivi, simpli spectatori. Continuând realizarea Programului Pastoral, de a nu uita de cei săraci, să ne amintim că ei sunt reflecţia chipului suferind al lui Cristos, ei sunt bogăţia noastră, şi prin acţiunile noastre sociale şi caritative în favoarea lor, implicit îi facem bucurie şi lui Cristos, care în Duminica Învierii, ne va spune fiecăruia: „pace vouă.” (In 20,29) Fie ca noi toţi simţim pacea lui Cristos şi să ne bucurăm de ea în toate zilele vieţii noastre. AMIN!