Cred într-unul Dumnezeu… şi în Isus Cristos Fiul său unul născut, …

care a treia zi a înviat din morţi!

Iubiţi confraţi întru preoţie, dragi persoane consacrate, iubit popor al lui Dumnezeu!

În acest an al credinţei orice eveniment liturgic este o bună oportunitate de a ne îndrepta atenţia spre tezaurul spiritualităţii noastre creştine, pentru a aduce la suprafaţă tot ceea ce ne însufleţeşte şi ne îmbucură sufletul pe drumul trăirii credinţei noastre. Și acum, în prag de mare sărbătoare, când celebrăm Învierea lui Cristos din morţi, în ziua sfântă a Paştelui, “Sărbătoarea sărbătorilor şi Solemnitatea solemnităţilor” vă invit să facem o scurtă incursiune în Sfânta Scriptură şi învăţătura Bisericii pentru a ne reaminti ce înseamnă Învierea lui Isus pentru noi.

În prima scrisoare către corinteni sfântul Paul îi ceartă pe aceia care puneau sub îndoială acest adevăr central pentru credinţa creştină spunându-le: "Iar dacă se vesteşte că Cristos a înviat din morţi, cum spun unii dintre voi că nu există înviere din morţi? ... iar dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră şi zadarnică este credinţa voastră... Dar acum, Cristos a înviat din morţi, fiind începutul celor adormiţi" (1Cor 12.14.20).

Răsfoind paginile Vechiului Testament putem constata că vechiul Israel nu cunoştea o continuare a vieţii după moarte. În viziunea vechilor autori biblici, viaţa omului se reducea doar la viaţa de pe acest pământ, iar după moarte sufletele mergeau în şeol, adică în locuinţa morţilor. Totuşi psalmistul a simţit că moartea nu-l poate separa pe cel credincios de Dumnezeu şi de aceea va spune: "… trupul meu se va odihni în speranţă, deoarece nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nici nu vei îngădui ca sfântul tău să vadă putrezirea" (Ps 16,10). În pragul Noului Testament autorul Cărţii Înţelepciunii formulează explicit doctrina vieţii de dincolo de moarte, o viaţă pe care cel drept o primeşte ca dar din partea lui Dumnezeu (cf. Înţ 2; 5).

În timpul activităţii sale publice Isus Cristos a vorbit despre adevărul învierii morţilor. Unele cercuri iudaice considerau că învierea morţilor este un semn prin care se va recunoaşte sosirea timpului lui Mesia. Isus însuşi, în răspunsul pe care îl dă lui Ioan, confirmă această concepţie. Când Ioan Botezătorul, aflat în închisoare, îşi trimite discipolii la Isus pentru a-l întreba: "Tu eşti cel care trebuie să vină, sau să aşteptăm un altul?", Isus le răspunde: "Mergeţi şi spuneţi-i lui Ioan ceea ce auziţi şi vedeţi: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună" (Mt 11,3-5).

În sfârşit, Isus a prezis învierea sa. Uneori a vorbit voalat despre propria înviere, ca în cazul alungării vânzătorilor din Templu, alteori explicit. Isus a prezis de trei ori discipolilor moartea şi învierea sa dar aceştia sunt departe de a înţelege cuvântul său. De fiecare dată se tem să-l întrebe despre aceste lucruri şi vorbesc cu o reacţie neadecvată vorbind despre cu totul altceva. Aceeaşi neînţelegere se verifică şi în scena schimbării la faţă: când Isus le cere celor trei apostoli să nu vorbească nimănui despre ce au văzut pe munte decât atunci când Fiul Omului va fi înviat din morţi, aceştia se întreabă "ce înseamnă a învia din morţi"? (Mc 9,9-10).

Spre sfârşitul vieţii pământeşti a lui Isus evenimentele se precipită. Conflictul lui Isus cu autorităţile iudaice, arestarea în Ghetsemani, trădarea lui Iuda, fuga celorlalţi, procesul, batjocorirea, condamnarea, biciuirea, moartea pe cruce şi înmormântarea lui Isus vor răvăşi profund sufletele apostolilor şi ucenicilor lui Isus. Dramatismul morţii sale a întunecat complet orizontul speranţei lor. Lespedea de piatră, rostogolită pe mormântul lui Isus, este acum semnul falimentului unei opere pe care Isus o începuse şi în care mulţi iudei îşi puseseră atâta speranţă.

Însă în zorii acelei prime zile a săptămânii, când femeile au venit să-l caute pe Isus la mormânt are loc o arătare îngerească cu un mesaj: "A înviat, nu este aici! Iată, locul în care îl puseseră" (Mc 16,6). Aceasta este vestea ce bună ce va fi proclamată şi repetată necontenit de-a lungul secolelor şi care va constitui sinteza mesajului creştin. Cristos nu este un erou care moare, ci este Cel Viu, prin excelenţă. El participă pe deplin la umanitatea noastră prin moarte, dar este pentru totdeauna Fiul lui Dumnezeu cel viu iar învierea o atestă.

Sfântul apostol Paul reliefează foarte bine relevanţa învierii lui Isus pentru oameni. Învierea lui Cristos este fundamentul învierii noastre: "Dar acum, Cristos a înviat din morţi, fiind începutul învierii celor adormiţi. Căci de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om vine şi învierea din morţi. Şi după cum toţi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toţi vor fi readuşi la viaţă" (1Cor 15,20-22). Creştinul care îl proclamă pe Isus ca Domn al vieţii şi crede în învierea sa se află pe drumul mântuirii:"Într-adevăr, dacă îl mărturiseşti cu gura ta pe Domnul Isus şi crezi în inima ta că Dumnezeu l-a înviat, vei fi mântuit" (Rom 10,9).

Pregătindu-ne pentru sărbătoarea Învierii lui Isus şi apoi celebrând-o solemn în Noaptea sfântă şi pe tot parcursul perioadei pascale, să-i cerem lui Dumnezeu harul de a putea deveni adevăraţi mărturisitori ai lui Cristos cel Înviat, creştini maturi şi consecvenţi care nu se tem să-şi trăiască deschis şi cu bucurie credinţa primită în dar de la Domnul. Iar lumina Sfântă a Învierii să alunge de la noi întunericul fricii şi al neîncrederii. Vă doresc ca bucuria biruinţei Celui Înviat să rămână pururi cu voi! Cristos a înviat!

+Anton Coşa

Episcop de Chişinău