Dragi fraţi şi surori din Roma şi din lumea întreagă!

Dimineaţa Paştelui ne-a readus vestea străveche şi mereu nouă: Cristos a înviat! Ecoul acestui eveniment, pornit de la Ierusalim cu douăzeci de veacuri în urmă, continuă să răsune în Biserică, care poartă vie în inimă credinţa vibrantă a Mariei, Mama lui Isus, credinţa Magdalenei şi a celorlalte femei, care cele dintâi au văzut mormântul gol, credinţa lui Petru şi a celorlalţi Apostoli.

Până astăzi - chiar în era noastră de comunicaţii ultratehnologice - credinţa creştinilor se bazează pe acea vestire, pe mărturia acelor surori şi fraţi care au văzut cei dintâi piatra rostogolită şi mormântul gol, apoi mesagerii misterioşi care atestau că Isus cel Răstignit înviase; apoi el însuţi, Învăţătorul şi Domnul, viu şi ‚tangibil, apărut Mariei din Magdala, celor doi ucenici de la Emmaus, în fine la toţi cei unsprezece reuniţi în Cenaclu ( Cf Mc 16,9-14).

Învierea lui Cristos nu este rodul unei speculaţii intelectuale, al unei experienţe mistice: este un eveniment, care desigur depăşeşte istoria, dar care se întâmplă într-un moment precis al istoriei şi lasă în ea o amprentă de neşters. Lumina care a orbit paznicii puşi să supravegheze mormântul lui Isus a traversat timpul şi spaţiul. Este o lumină diferită, divină, care a despicat întunericul morţii şi a purtat în lume strălucirea lui Dumnezeu, splendoarea Adevărului şi a Binelui.

Aşa cum razele soarelui, primăvara, fac să iasă şi să se deschidă mugurii pe ramurile arborilor, la fel iradierea care se desprinde din Învierea lui Cristos dă forţă şi semnificaţie oricărei speranţe umane, oricărei aşteptări, dorinţe, proiect. De aceea, cosmosul întreg se bucură astăzi, implicat în primăvara omenirii, care se face interpreta imnului tăcut de laudă al creaţiei. Aleluia pascal, care răsună în Biserica pelerină în lume, exprimă tresăltarea de bucurie silenţioasă a universului, şi în primul rând năzuinţa fiecărui suflet omenesc deschis în mod sincer spre Dumnezeu, mai mult, recunoscător pentru nemărginita sa bunătate, frumuseţe şi adevăr.

„În învierea ta, o Cristoase, să se bucure cerurile şi pământul”. La această invitaţie de preamărire, care se înalţă astăzi din inima Bisericii, „cerurile” răspund pe deplin: cetele îngerilor, ale sfinţilor şi fericiţilor se unesc unanim în tresăltarea noastră de bucurie. În Cer totul e pace şi veselie. Dar nu este aşa, pe pământ! Aici, în această lume, aleluia pascal este încă în contrast cu plânsetele şi strigătele care provin din atâtea situaţii dureroase: mizerie, foame, boli, războaie, violenţe. Şi totuşi, tocmai de aceea Cristos a murit şi a înviat! A murit şi din cauza păcatelor noastre de azi, şi a înviat şi pentru răscumpărarea istoriei noastre de azi. De aceea, acest mesaj al meu vrea să ajungă la toţi şi, ca anunţ profetic, în primul rând la popoarele şi comunităţile care suferă o oră de pătimire, pentru ca Cristos Înviat să le deschidă calea libertăţii, a dreptăţii şi păcii.

Să se poată bucura Pământul care, cel dintâi, a fost inundat de lumina Celui Înviat. Strălucirea lui Cristos să ajungă şi la Popoarele din Orientul Mijlociu, pentru ca lumina păcii şi demnităţii umane să învingă întunecimile divizării, urii şi violenţelor. În Libia diplomaţia şi dialogul să ia locul armelor şi să favorizeze, în actuala situaţie conflictuală, accesul ajutoarelor umanitare la cei care suferă consecinţele confruntării. În ţările din Africa de nord şi în Orientul Mijlociu, toţi credincioşii - şi în special tinerii - să se străduiască pentru a promova binele comun şi pentru a construi societăţi, în care sărăcia să fie înfrântă şi orice alegere politică să fie inspirată de respectul faţă de persoana umană. Celor evacuaţi şi refugiaţi, care provin din diferite ţări africane şi au fost constrânşi să lase afectele cele mai dragi să le parvină solidaritatea tuturor; oamenii de bună voinţă să fie luminaţi să deschidă inima pentru primirea lor, pentru ca în mod solidar şi concertat să se poată veni în întâmpinarea necesităţilor imperioase ale atâtor fraţi; celor care se străduiesc în eforturi generoase şi oferă mărturii exemplare în această direcţie să le parvină încurajarea şi aprecierea noastră.

Să se poată reface convieţuirea civilă între populaţiile Coastei de Fildeş, unde este urgent să se întreprindă un drum de reconciliere şi de iertare pentru a îngriji răni profunde provocate de recentele violenţe. Poată găsi mângâiere şi speranţă pământul Japoniei, în timp ce înfruntă consecinţele dramatice ale recentului cutremur de pământ, şi ţările care în lunile trecute au fost încercate de calamităţi naturale care au semănat durere şi angoasă.

Să se bucurie cerurile şi pământul pentru mărturia celor care suferă contradicţii, sau de-a dreptul persecuţii pentru propria credinţă în Domnul Isus. Vestea învierii sale victorioase să reverse în ei curaj şi încredere.

Dragi fraţi şi surori! Cristos înviat păşeşte înaintea noastră spre noile ceruri şi pământul nou (Cf Ap 21.1), în care în sfârşit vom trăi toţi ca o singură familie, fii ai aceluiaşi Tată. El este cu noi până la sfârşitul timpurilor. Să păşim în urma lui, în această lume rănită, cântând aleluia. În inima noastră se află bucurie şi durere, pe faţa noastră zâmbete şi lacrimi. Aşa este realitatea noastră pământească. Dar Cristos a înviat, este viu şi păşeşte împreună cu noi. De aceea să cântăm şi păşim, credincioşi angajării noastre în această lume, cu privirea îndreptată spre Cer.

Tuturor un Paşte Fericit!