Miercurea Cenușii marchează, în tradiția creștină, începutul Postului Mare, perioada de pregătire pentru Paște. Este un pelerinaj spiritual, o călătorie lungă și solicitantă. Prin ritul impunerii cenușii pe capul credincioșilor este amintită condiția fragilă a oamenilor, precum și retrăirea darului Botezului prin stropirea cu apă sfințită.
Se numește Miercurea Cenușii pentru că cenușa este protagonista acestei zile sfinte pentru toți catolicii. Cenușa este simbolul penitenței și al pocăinței pentru propriile păcate. Nu este o coincidență faptul că în această zi începe Postul Mare ca perioada de penitență și rugăciune.
Cenușa este obținută din ramurile binecuvântate în Duminica Floriilor din anul precedent. Preotul presară cenușa pe capetele credincioșilor prezenți în biserică la celebrarea liturgică. Gestul de impunere a cenușii îmbracă de obicei două forme. Prima – cea mai frecventă – este impunerea cenușii pe cap prin efectuarea semnului crucii. A doua formă, utilizată mai rar, este prin semnul crucii făcut cu cenușa pe fruntea credincioșilor.
În timp ce are loc gestul impunerii cenușii pe cap, preotul rostește una dintre aceste două expresii „Amintește-ți, omule, că pământ ești și în pământ te vei întoarce". Aceste cuvinte apar în Cartea Genezei (3,19), când Dumnezeu, după păcatul originar, îl alungă pe Adam din Grădina Edenului și îl condamnă la muncă și la moarte: „În sudoarea frunţii tale vei mânca pâine până te vei întoarce în pământul din care ai fost luat. Pentru că pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”.
La alegere, se poate folosi și formula: „Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!” (Mc 1,15), care exprimă, pe lângă aspectul penitențial, și aspectul pozitiv al Postului Mare, care este un timp de convertire, de rugăciune asiduă și de întoarcere la Dumnezeu.
Celebrarea Miercurii Cenușii s-a născut, din punct de vedere istoric, ca o celebrare publică de penitență, fiind ritul care începea drumul de penitență al credincioșilor ce urmau să fie absolviți de păcatele lor în dimineața Joii Sfinte.
C. L.
