„Când au intrat, au urcat în încăperea de sus, unde [obișnuiau] să se adune. Erau: Petru și Ioan, Iacob și Andrei, Filip și Toma, Bartolomeu și Matei, Iacob, [fiul] lui Alfeu, și Simon Zelotul şi Iuda al lui Iacob. Toți aceștia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații lui” (Fap 1,13-14).
În contextul așteptării dintre Înălțare și Rusalii, sfântul Luca, pentru ultima oară, o amintește pe Maria, Maica lui Isus. La fel cum prin Maria începe viața pământească a lui Isus, la fel, împreună cu Maria, au loc și primii pași ai Bisericii. Pe parcursul întregii activități publice a lui Isus, Maria în tăcere își urma Fiul, până la picioarele crucii; însă acum în rugăciune tăcută, în Cenacol, ea însoțește nașterea Bisericii.
Maria este prezentă în Cenacolul din Ierusalim, în care s-au adunat discipolii lui Isus, într-o atmosferă de ascultare și rugăciune, înainte ca ușile casei să se deschisă larg și discipolii să înceapă să-l vestească pe Isus înviat tuturor popoarelor, învățându-le să țină toate câte le-a învățat Domnul (cf. Mt 28,19-20). Orice etapă a vieții Mariei este caracterizată de capacitatea ei de a trăi într-o atmosferă de concentrare, datorită căreia ea putea să reflecteze la toate evenimentele în liniștea inimii ei în fața lui Dumnezeu (cf. Lc 2,19-51) și astfel să cunoască voința lui Dumnezeu și să o primească.
Prezența Mariei alături de apostoli după înălțare nu este un simplu eveniment istoric, cu referință doar la trecut. Dimpotrivă, el capătă o înțelegere profundă, pentru că ea, în rugăciune, împărtășește cu ei ceea ce are mai prețios: amintirea vie a lui Isus. Totodată, împărtășește cu ei și misiunea lor: să păstreze amintirea lui Isus și să o păstreze pentru vecie. Apostolii și Biserica, împreună cu Maria, așteaptă darul Duhului Sfânt, fără de care nu se poate deveni martor. Ea, care-l primise deja pentru a-i da viață Cuvântului întrupat, împreună cu întreaga Biserică așteaptă primirea acestui dar, pentru că, prin el, „Cristos se formează” în inima fiecărui credincios (cf. Gal 4,19). La fel cum nu există Biserică fără Rusalii, la fel nu există Rusalii fără Maica lui Isus, pentru că ea, într-un mod deosebit, a trăit ceea ce Biserica trăiește zilnic prin acțiunea Duhului Sfânt.
Cinstind-o pe Maica lui Isus, Biserica învață de la ea să fie comunitate care se roagă: aceasta este una dintre trăsăturile caracteristice ale primei comunități creștine din Faptele Apostolilor (Fap 2,42). Deseori, rugăciunea noastră este dictată de o situație dificilă, de problemele personale, care ne fac să ne adresăm Domnului ca să primim lumină, mângâiere și ajutor. Maria ne îndeamnă să lărgim orizonturile rugăciunii, să ne adresăm lui Dumnezeu nu doar în nevoi și nu doar pentru noi înșine, ci unanim, insistent și cu fidelitate, cu „o singură inimă și un singur suflet” (Fap 4,32). Să-i încredințăm ei fiecare etapă a vieții noastre personale și ecleziale. Astăzi, Maria ne învață pe fiecare necesitatea rugăciunii și ne arată că doar datorită unui dialog permanent, deschis și iubitor cu Fiul ei putem să-l vestim pretutindeni pe Domnul Isus, Mântuitorul, spre răscumpărarea tuturor oamenilor.
Pr. Stanislav Obreja
