Nu este surprinzător faptul că un preot, după atâția ani de slujire într-un teritoriu, lasă totul pentru a pleca și a sluji o altă comunitate îndepărtată, deoarece aceasta face parte din realitatea misionară a fiecărui preot catolic, care întotdeauna, cu bucurie și pasiune, părăsește totul pentru a merge în altă parte.

 

Pr. Ștefan Socaciu părăsește Republica Moldova după aproximativ 29 de ani de prezență pastorală pentru a se întoarce în România, unde va prelua în curând responsabilitatea unei noi parohii. Nu este ușor să pleci și Pr. Ștefan a repetat-o de mai multe ori în aceste zile, pentru că, atunci când se trăiește cu generozitate și dăruire, comunitățile sunt iubite și rămân pentru totdeauna în inimă.

 

În primii ani de prezență în Republica Moldova, Pr. Ștefan și-a îndeplinit slujirea colaborând în Parohia „Providența Divină” din Chișinău, pentru a fi apoi numit paroh la Stârcea și, ulterior, la Grigorăuca. În ultimii ani, însă, s-a întors la Chișinău, preluând Parohia „Sfântul Alois Scrosoppi”, fiind de fapt primul paroh al acestei comunități, înființate în anul 2007.

 

Îndrăgostit de muzică și pasionat de cânt, Pr. Ștefan a știut întotdeauna să trăiască o preoție simplă, iubitoare și, mai presus de orice, deschisă. Amabilitatea-i s-a văzut mai ales în relația cu săracii, în ultimii ani fiind mereu prezent în slujirea persoanelor în vârstă la cantina socială a Fundației „Casa Providenței”, precum și în organizarea altor evenimente. Nu a neglijat tinerii, astăzi mulți dintre ei deja fiind adulți, și a dedicat timp și îngrijirii copiilor cazați în structurile organizației Concordia. Pentru comunitatea preoțească a fost întotdeauna un preot jovial și deschis pentru împărtășirea fraternă, precum și pentru a-și oferi sprijinul la nevoie.

 

„Un tânăr preot a sosit în Republica Moldova – a spus Episcopul Anton Coșa – după câțiva ani de la sosirea mea. Am împărtășit primii ani de creștere a Bisericii Catolice din Republica Moldova. Când i s-a cerut să lase capitala pentru a merge și a sluji comunitățile catolice din sate, a răspuns imediat «da», perfect conștient de dificultățile cu care avea să se confrunte”.

 

 

„A părăsi nu înseamnă a abandona – a continuat Episcopul –, pentru că fiecare preot care pleacă lasă o parte din sine în istoria acestei Biserici și consider acest lucru foarte important. În primul rând, îi sunt recunoscător Pr. Ștefan pentru ceea ce a făcut în Republica Moldova și îi doresc ca în noua experiență preoțească din România să găsească și mai mult vigoarea spirituală care l-a distins întotdeauna”.

 

 

Parohia „Sfântul Alois Scrosoppi”, Fundația „Casa Providenței”, Surorile Providenței, d-na Elena Ajder și mulți alții au dorit să-și exprime recunoștința și afecțiunea față de Pr. Ștefan cu ocazia unei întâlniri de rămas bun, care va rămâne cu siguranță în inimile multora.

 

Vă mulțumim, Pr. Ștefan, pentru prețiosul dar al preoției Sfinției Voastre, care a îmbogățit această țară și a adus mulți frați și surori la Dumnezeu, iar acest lucru valorează mult mai mult. Mulțumim și Vă dorim slujire rodnică și în România.

 

C. L.