Rugăciunea, sărăcia și răbdarea trebuie să devină călăuzele noastre spre Crăciun.

 

Rugăciunea: în familie și singuri, trebuie să acordăm mai mult timp rugăciunii în zilele care ne separă de Sărbătoarea Nașterii Domnului. Nu trebuie să ezităm a recita Rozariul, rugăciunea prin excelență a celor mici și a celor săraci; să medităm cuvântul lui Dumnezeu pe care Biserica ni-l propune în fiecare zi. În timpul rugăciunii, să repetăm psalmii care vorbesc despre așteptarea și speranța poporului lui Dumnezeu.

 

Sărăcia: este suficient să privim la scena Nașterii Domnului și la simplitatea păstorilor care au fost primii chemați să-l întâlnească pe Mesia, înțelegem că este nevoie de o inimă săracă, pentru a pătrunde taina Crăciunului. Aceasta înseamnă să ne eliberăm de tot ceea ce este inutil și banal, să ne eliberăm de o lume care vrea să înăbușe prezența lui Dumnezeu în viața noastră. Acesta este momentul să ne eliberăm și să ne distanțăm de orice bun material care ne împiedică să-l iubim pe Dumnezeu.

 

Răbdarea: în această perioadă, suntem invitați să medităm asupra așteptării îndelungate a poporului ales care dorea atât de mult venirea Mesiei. Vechiul Testament ne amintește că Dumnezeu este infinit de răbdător și milostiv cu poporul său. Răbdarea se învață în fiecare zi, atunci când acceptăm să înfruntăm obstacolele, reținerile și nereușitele cu seninătate și bucurie, când acceptăm să mergem în ritmul unui copil mic, când lăsăm în mâinile lui Dumnezeu toată frica față de viitor, pentru a putea trăi pe deplin momentul prezent.

C. L.