Botezul, aşa cum s-a spus este poarta credinţei; cel care nu este botezat nu face parte din Biserica lui Cristos; va fi cu siguranţă bun, caritabil şi drept, dar nu face parte din comuniunea eclezială. În perioada antică, Botezul se realiza prin scufundare, astăzi se face doar cu apa care spală capul, dar în mod echivalent asemănător este, al regenerării, pentru că ne spală de păcatul originar. Când se primeşte la o vârstă înaintată, spală, pe lângă păcatul originar toate celelalte păcate, comise până în momentul Botezului.

 

Şi Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul, care predica în deşert botezul pocăinţei: celui care se convertea, îi dădea botezul cu apa din Iordan, ca semn al convertirii. Botezul lui Isus este descris de Evanghelia lui Matei: „Atunci a sosit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan încerca să-l oprească spunându-i: „Eu trebuie să fiu botezat de tine şi tu vii la mine?” Însă Isus i-a răspuns: „Lasă acum, căci aşa se cuvine ca noi să împlinim toată dreptatea”. Atunci el l-a lăsat. După ce a fost botezat, Isus a ieşit îndată din apă. Şi iată că s-au deschis cerurile şi l-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel şi venind deasupra lui. Şi iată, un glas din ceruri spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit mulţumirea” (Mt 3. 13-17).

 

Botezul lui Ioan, însă, era un botez al pocăinţei, în timp ce botezul creştin este un adevărat sacrament; Botezul lui Ioan nu ştergea păcatul originar şi nici celelalte păcate, era doar un semn de convertire; Botezul Bisericii, în schimb, şterge păcatul transmis de la Adam şi Eva şi toate păcatele făcute până în prezent.

 

În noaptea de Paşti, în vigilie, numită „mama tuturor vigiliilor”, se reamintesc unele fapte, care au anticipat Sacramentul Botezului: potopul din care a fost salvat Noe; Marea Roşie, care a fost traversată de evrei, când au ieşit din sclavia egipteană şi apa râului Iordan care a fost atinsă de poporul ales, înainte de a ajunge în Ţara Promisă. Sunt prefigurări ale Botezului în Vechea Alianţă. Liturgia, din noaptea de Paşti, aminteşte evenimentele vechi cu aceste cuvinte: „O Dumnezeule … tu ai realizat cu o putere nevăzută minunea mântuirii şi în multe moduri, de-a lungul timpurilor ai pregătit apa, creaţia ta, ca să fie semn al Botezului …”.

 

Apa este una din creaturile cele mai frumoase ale lui Dumnezeu: alimentează viaţa plantelor, a animalelor, şi a omului; este element esenţial pentru viaţa celor vii. Astăzi suferim mult, pentru că aproape o treime din omenire nu are apă suficientă nu doar pentru a bea, dar şi pentru a se spăla, pentru a găti, pentru a uda terenurile, a curăţa drumurile … să ne gândim dacă nu doar pentru azi ne-ar lipsi apa din casele noastre ci pentru o săptămână, o lună, un an… ce se va întâmpla cu viaţa noastră? Apa reîmprospătează, curăţă, dă viaţă; pământul este acoperit pe două treimi din apă şi este speranţa că se va găsi apă şi în alte planete… Corpul nostru este făcut din patru cincimi de apă; vechii filozofi considerau apa şi aerul sunt elemente esenţiale ale vieţii noastre şi ale lumii create.

 

Apa Botezului ne spală de păcatul originar; Botezul ne face să intrăm în Biserică, ne introduce în comunitatea creştină, făcându-ne să devenim fii ai lui Dumnezeu, fraţi ai lui Isus Cristos, fraţi între noi, temple ale Duhului Sfânt.

 

Mons. Cesare Lodeserto