Sfânta Euharistie completează iniţierea creştină. Cei care au fost înălţaţi la demnitatea preoţiei împărăteşti prin Botez şi configuraţi mai profund lui Cristos prin Confirmare participă, prin intermediul Euharistiei, împreună cu întreaga comunitate, la însăşi jertfa Domnului. (CBC 1322). Acest sacrament este cel mai mare din cele şapte sacramente, pentru că ne uneşte cu Cristos mort şi înviat, cu Trupul său şi dumnezeirea sa.

 

Euharistia este izvorul, de unde se revarsă harul şi este coloana vertebrală a sacramentelor. O spune chiar Conciliul care defineşte Euharistia ca fiind „izvor şi apogeu al vieţii creştine” (LG 11) şi explică, vorbind de prezbiteri, că „toate sacramentele precum şi toate slujirile bisericeşti şi operele de apostolat sunt strâns legate de Euharistie şi orânduite în vederea ei. Aşadar, în sfânta Euharistie este cuprins tot binele spiritual al Bisericii, adică Cristos, paştele nostru” (PO 5).

 

Papa Ioan Paul al II-lea, în enciclica despre Euharistie scria: „Biserica a primit de la Cristos, Domnul ei, nu ca o ofrandă oarecare, deşi este de mare preţ printre multe altele, ci ca ofranda prin excelenţă, căci este ofranda de sine însuşi, a persoanei sale sub aspectul umanităţii sale sfinte şi a lucrării sale de mântuire. Aceasta nu rămâne izolată în trecut, fiindcă «tot ceea ce Cristos este, şi tot ceea ce a făcut şi a suferit pentru toţi oamenii, se împărtăşeşte din veşnicia dumnezeiască şi astfel se situează deasupra tuturor timpurilor”. Adaugă că „atunci când Biserica celebrează Euharistia, memorial al morţii şi al învierii Domnului, acest eveniment central de mântuire este făcut realmente prezent şi realizează lucrarea noastră de mântuire” (Ecclesia de Eucharistia 11, Ioan Paul al II-lea).

 

Va fi interesant să parcurgem învăţătura despre Euharistie a acestui nemuritor şi venerabil pontif, care pentru mai mult de un sfert de secol, a însămânţat în lume cuvântul speranţei; orice creştin, orice comunitate o poate face în mod individual, procurându-şi textul enciclicei. Rezumăm aici câteva idei, care ne par mai importante din punct de vedere spiritual.

 

Spune, printre altele, că Euharistia este inima misterului creştin, care edifică Biserica, anunţă moartea şi învierea Domnului până când se va reîntoarce în glorie la sfârşitul lumii, provine de la apostoli şi de aceea, atestă apostolicitatea şi unitatea Bisericii.

 

„Dacă, Euharistia edifică Biserica şi Biserica face Euharistia, rezultă că legătura între una şi alta este foarte strânsă, într-atât încât putem aplica misterului euharistic ceea ce spunem despre Biserică atunci când, în simbolul niceno-constantinopolitan, mărturisim: «una, sfântă, catolică şi apostolică». Una şi catolică este şi Euharistia. De asemenea, ea este sfântă, mai mult, este preasfântul sacrament. Dar îndeosebi spre apostolicitatea sa vrem să îndreptăm acum privirea noastră” (EdE n.26)

 

„Dacă Euharistia este centrul şi apogeul vieţii Bisericii, ea este de asemenea centrul şi apogeul slujirii preoţeşti. De aceea, mulţumind lui Isus Cristos Domnul nostru, vreau să repet faptul că Euharistia «este principala şi centrala raţiune de a fi a sacramentului Preoţiei, care s-a născut efectiv în momentul instituirii Euharistiei şi o dată cu ea»… din caracterul central al Euharistiei în viaţa şi în slujirea preoţilor rezultă, de asemenea, caracterul ei central în pastoraţia vocaţiilor la preoţie. În Euharistie rugăciunea pentru vocaţii este strâns unită cu rugăciunea lui Cristos, marele şi veşnicul preot. În acelaşi timp grija atentă a preoţilor faţă de slujirea euharistică, unită cu participarea conştientă, activă şi rodnică a credincioşilor la Euharistie, constituie, pentru tineri, un exemplu eficient şi o încurajare de a răspunde cu generozitate la chemarea lui Dumnezeu” (EdE n.31).

 

Cu alte cuvinte, dacă dorim să dezvoltăm vocaţiile la preoţie şi cele religioase, trebuie să ne oprim timp îndelungat în genunchi în faţa Preasfântului Sacrament; trebuie să apropiem tinerele generaţii de acest mister euharistic; trebuie să-i invităm pe tineri să asculte ceea ce Domnul ne face să înţelegem în împărtăşanie şi în adoraţia euharistică.

 

Mons. Cesare Lodeserto