Botezul, Euharistia şi Mirul sunt sacramentele iniţierii creştine, adică, sacramentele care înseamnă a marca începutul drumului credinţei şi trebuie să meargă toţi împreună: odată, Mirul se conferea după Botez, când copilul avea câteva luni, unu sau doi ani; azi cele trei sacramente au fost despărţite, în aşa măsură, încât unii teologi şi pastori, analizează dacă Mirul numit şi Crismă trebuie conferit imediat după Botez sau înainte de Euharistie.

 

Acest sacrament este numit Confirmaţiune, pentru că este confirmare a Botezului: „prin sacramentul Mirului sunt legaţi mai desăvârşit de Biserică, sunt întăriţi cu o putere specială a Duhului Sfânt şi prin aceasta au obligaţia mai strictă de a răspândi şi de a apăra prin cuvânt şi prin faptă credinţa ca adevăraţi moştenitori ai lui Cristos” (LG 11).

 

În Biblie se vorbeşte de multe ori de Duhul Domnului. Profetul Isaia arată că Mesia va fi trimis de Duhul Sfânt: când Isus a mers în sinagoga de la Nazaret, deschizând cartea lui Isaia a citit aceste cuvinte: „Duhul Domnului este peste mine, pentru că Domnul m-a uns să binevestesc săracilor. M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc celor robiţi eliberare, şi celor prinşi în război libertate; să dau de ştire un an de milostivire a Domnului…” (Is 61,1-2). „Apoi – ne spune Luca– a închis cartea, a dat-o slujitorului şi s-a aşezat. Ochii tuturor din sinagogă erau aţintiţi spre el. A început apoi să vorbească. Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o…” (Lc 4,20-21).

 

Când îngerul Gabriel i-a dus Mariei vestea că va deveni mama Domnului, la cuvintele Fecioarei a răspuns: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea celui Preaînalt te va umbri” (Lc 1,35). Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu este aşadar, lucrare a Duhului Sfânt, la fel ca şi consacrarea pâinii şi vinului împreună cu alte sacramente sunt lucrare a Duhului Sfânt.

 

După ce l-au primit pe Duhul Sfânt, în ziua de Rusalii, la 50 de zile după Paşti, apostolii îl invocau asupra noilor credincioşi, o spune de multe ori cartea Faptele Apostolilor. La întrebarea poporului „ce trebuie să facem?”, Petru răspunde: „Convertiţi-vă şi fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul Duhului Sfânt” (Fap 2,37-38).

 

Aceeaşi carte spune: „S-au rugat pentru ei ca să-l primească pe Duhul Sfânt. Căci nu se coborâse încă peste niciunul dintre ei, ci au fost botezaţi în numele Domnului Isus. Atunci şi-au pus mâinile peste ei şi l-au primit pe Duhul Sfânt”. (Fap 8,15-17)

 

În Scrisoarea către Evrei se citeşte că fundamentul credinţei constă „în întoarcerea de la faptele moarte…în învăţătura despre Botez şi impunerea mâinilor…” (Evr 6,2). Impunerea mâinilor, în tradiţia catolică, este considerată sacramentul Confirmaţiunii, care reînnoieşte în credincioşi harul Rusaliilor.

 

„Pentru a semnifica mai bine darul Duhului Sfânt, la impunerea mâinilor s-a adăugat ungerea cu ulei parfumat (crismă). Această ungere ilustrează numele de «creştin», care înseamnă «uns» şi care îşi trage originea din numele lui Cristos însuşi, pe care «Dumnezeu l-a uns cu Duhul Sfânt» (Fap 10,38). Acest rit al ungerii există până în zilele noastre, atât în Orient cât şi în Occident. De aceea, în Orient acest sacrament se numeşte Miruire, ungerea cu crismă sau mir, care înseamnă «crismă». În Occident, denumirea de Confirmaţiune sugerează în acelaşi timp confirmarea Botezului, care completează iniţierea creştină, şi întărirea harului baptismal, toate roade ale Duhului Sfânt” (CCC 1289).

 

Mons. Cesare Lodeserto