Cu stilul și forța caracteristice pontificatului său, Papa Francisc a luat creionul și hârtia și a scris o scrisoare adresată poporul ucrainean. Tonul este unul decisiv, dar în același timp deschide inima spre speranță, ca întotdeauna.
În partea introductivă a scrisorii, în cuvinte dureroase, Papa Francisc descrie ceea ce se întâmplă în Ucraina: „Asupra pământului vostru, de nouă luni, s-a dezlănţuit nebunia absurdă a războiului. Pe cerul vostru răsună fără încetare zgomotul sinistru al exploziilor şi sunetul neliniştitor al sirenelor. Oraşele voastre sunt bombardate de bombe în timp ce ploi de rachete provoacă moarte, distrugere şi durere, foame, sete şi frig. În străzile voastre atâţia au trebuit să fugă, lăsând în urmă casele şi pe cei dragi. Alături de marile voastre fluvii curg în fiecare zi fluvii de sânge şi de lacrimi”.
Papa se simte participant la această situație, pentru care, din februarie anul trecut, nu a făcut altceva decât să se roage, să invoce pacea și să ceară intervenția oricui poate opri ceea ce el numește o „nebunie absurdă”: „Eu aş vrea să unesc lacrimile mele cu ale voastre şi să vă spun că nu este zi în care să nu fiu aproape de voi şi să vă port în inima mea şi în rugăciunea mea. Durerea voastră este durerea mea”.
Gândurile sale se îndreaptă spre micuții uciși, ba chiar îi numește pe unii dintre ei: „Plâng cu voi pentru fiecare micuţ care, din cauza acestui război, şi-a pierdut viaţa, precum Kira la Odessa, precum Lisa la Viniţa, şi precum sute de alţi copii: în fiecare dintre ei este înfrântă întreaga omenire”.
De asemenea, pontiful se adresează tinerilor, soțiilor, bătrânilor, voluntarilor și tuturor celor care se dedică îngrijirii acestui popor în suferință.
Papa Francisc amintește și de masacrul Holodomorului, de la care au trecut 90 de ani. A fost o tragedie atât de mare încât ucrainenii și-o amintesc prin cuvântul Holodomor, care înseamnă „exterminare prin înfometare”. Se referă la moartea a milioane de ucraineni, cauzată în anii 1930 de politicile lui Stalin. Acest eveniment dramatic este încă unul dintre motivele resentimentelor Kievului față de Moscova. Tragedia a început atunci când Stalin, între toamna anului 1932 și primăvara anului 1933, a decis colectivizarea agriculturii, obligându-i pe țărani să adere la ea împotriva voinței lor. A fost un masacru: în întreaga URSS, aproximativ cinci milioane de oameni au murit de foame. Dintre aceștia, se estimează că patru milioane erau ucraineni și aproape jumătate dintre victime erau copii.
Papa Francisc încheie scrisoarea cu un gând pentru Crăciun, în speranța că acesta va fi purtător de pace: „Peste câteva săptămâni va fi Crăciunul şi zgomotul suferinţei se va simţi şi mai mult. Dar aş vrea să mă întorc cu voi la Betleem, la încercarea pe care Sfânta Familie a trebuit s-o înfrunte în noaptea aceea, care părea numai rece şi întunecată. În schimb, lumina a venit: nu de la oameni, ci de la Dumnezeu; nu de la pământ, ci de la cer”.
C. L.
