Prima sfântă liturghie celebrată de Papa Francisc în România a avut loc în Catedrala Romano-Catolică „Sf. Iosif" din București, imediat după întâlnirea sa cu Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române și cu autoritățile statului.

Sfântul Părinte a preluat tema generală a vizitei sale „Să mergem împreună”, reamintind în primul rând cultura întâlnirii ca element al unirii și al dialogului: „Fiți promotorii unei culturi a întâlnirii care neagă indiferența și diviziunea și permiteți acestui pământ să cânte cu putere milostivirea Domnului”.

În plus, Papa Francisc a reamintit valoarea bucuriei: „Fără bucurie rămânem paralizați, sclavi ai tristeții noastre. Adesea, problema credinței nu este atât lipsa mijloacelor și a structurilor, a cantității, nici măcar prezența celor care nu ne acceptă; problema credinței este lipsa de bucurie. Credința se clatină când trăim în tristețe și descurajare. Când trăim în neîncredere, închiși în noi înșine, contrazicem credința, pentru ca în loc să ne simțim ca niște copii pentru care Dumnezeu face lucruri minunate, reducem totul la măsura problemelor noastre și uităm că nu suntem orfani: avem un Tată printre noi, puternic și salvator”.

Papa, inspirat de textul Evangheliei citit în timpul celebrării, care povestește episodul Vizitei, întâlnirea „celor două femei care se îmbrățișează și umplu totul cu fericire și laudă”, a făcut o referire interesantă la numeroasele femei, mamele și bunicile acestor ținuturi care, prin sacrificiu construiesc viitorul multor generații: „Donație tăcută, tenace și neasumată, care nu se teme să-și „ridice mânecile” și să ia dificultățile pe umeri pentru a continua viața copiilor, a întregii familii, sperând împotriva tuturor greutăților”, a continuat Papa Francisc, potrivit căruia „este o amintire vie faptul că în poporul vostru trăiește un sentiment puternic de speranță, dincolo de toate condițiile care încearcă să o înăbușe”. „În poporul nostru există loc de speranță”, a asigurat Papa: „Din acest motiv, Maria a pornit pe această cale și ne invită și pe noi să mergem”.

Mihail Țurcanu