Cultura îngrijirii ca o cale a păcii: aceasta este tema aleasă de Papa Francisc pentru Ziua Mondială a Păcii, sărbătorită la 1 ianuarie, în care ne încurajează să prețuim lecția pe care ne-o dă pandemia: nimeni nu se salvează de unul singur. Este o invitație clară către toți oamenii să aibă grijă unul de altul, în special de cei mai fragili, pentru a crea o cultură capabilă să dezarmeze inimile, politica și economia.

 

„2020 - începe Papa Francisc - a fost marcat de marea criză a sănătății din cauza Covid-19, care s-a transformat într-un fenomen multisectorial și global, agravând crize puternic corelate, precum climatică, alimentară, economică și a migrației, provocând suferințe și greutăți... Este dureros să observăm că, alături de numeroase mărturii de caritate și solidaritate, din păcate câștigă un nou avânt diferite forme de naționalism, rasism, xenofobie și chiar războaie și conflicte care însămânțează moartea și distrugerea”.

Alegerea derivă din toate aceste premise: „Aceste și alte evenimente, care au marcat calea umanității în ultimul an, ne învață importanța grijii reciproce și a creației, pentru a construi o societate bazată pe relații de frăție. Prin urmare, am ales ca temă a acestui mesaj: Cultura îngrijirii ca o cale a păcii. Cultura îngrijirii pentru eradicarea culturii indiferenței, respingerii și confruntării, care este adesea răspândită astăzi”.

 

Cultura îngrijirii celorlalți are fundamente biblice, și Papa Francisc explică, în patru capitole, rădăcinile biblice, evanghelice și patristice ale culturii îngrijirii, începând cu Adam și Eva: „În aceste istorii străvechi, bogate în simbolism profund, o convingere care se simte astăzi era deja conținută: că totul este legat și că îngrijirea autentică a propriei noastre vieți și a relațiilor noastre cu natura este inseparabilă de fraternitate, dreptate și fidelitate față de ceilalți” . La final ajunge la Isus, care cu compasiune se apropie de bolnavi și îi vindecă; îi iartă pe păcătoși și le dă o viață nouă. Isus este Bunul Păstor care are grijă de oile sale; este bunul samaritean care se apleacă asupra rănitului, îi vindecă rănile și îl îngrijește. În apogeul misiunii sale, Isus pecetluiește grija pentru noi oferindu-se pe cruce și astfel ne eliberează de sclavia păcatului și a morții.

 

Astfel ajungem la doctrina socială a Bisericii, unde Papa Francisc reflectă asupra conceptului de persoană, la ceea ce sunt drepturile omului și la nevoia de a dezarma inimile, politica și economia, precum și reamintirea responsabilității de a primi și a ajuta pe cei săraci, bolnavi, marginalizați, fiecare dintre vecinii noștri, apropiat sau îndepărtat. Trebuie să lucrăm împreună, afirmă Papa, pentru a dezvolta o cale comună care să facă globalizarea mai umană.

 

În cel de-al optulea capitol al Mesajului, Papa Francisc reamintește rolul educațional al familiei, al școlii, al mass-media și al religiilor. El oferă câteva exemple: educația în îngrijire se naște în familie, nucleul natural și fundamental al societății, unde învățăm să trăim în relație și în respect reciproc. De asemenea, în colaborare cu familia, alți subiecți responsabili cu educația sunt școlile, universitățile și comunicațiile sociale. Religiile pot juca un rol de neînlocuit în transmiterea către credincioși și către societate a valorilor solidarității, respectului pentru diferențe, acceptării și îngrijirii celor mai fragili frați.

 

Papa Francisc conchide: „În acest timp, în care barca umanității, zdruncinată de furtuna crizei, continuă în mod laborios în căutarea unui orizont mai liniștit și mai senin, cârma demnității persoanei umane și busola principiilor sociale fundamentale ne pot permite să navigăm pe un traseu sigur și comun... Să nu cedăm tentației de dezinteres față de ceilalți, în special față de cei mai slabi, să nu ne obișnuim să privim în altă parte, ci să ne angajăm concret în fiecare zi să formăm o comunitate formată din frați care se acceptă reciproc, având grijă unul de celălalt ”.

C. L.