Papa Francisc a acordat televiziunii italiene un interviu, abordând unele teme foarte importante pentru aceste vremuri.

Înainte de toate, a vorbit despre viața sa de toate zilele, povestind cum s-a schimbat: „Am fost închis în colivie, apoi m-am liniștit și am luat viața așa cum este. Ne rugăm mai mult, vorbim mai mult, folosim mai mult telefonul și se fac mai multe reuniuni pentru a rezolva problemele. Atunci când am făcut rugăciuni publice, am simțit durerea, dar și dragostea. A trebuit să anulez călătoriile, deoarece nu pot să adun mulțimi. Acum nu știu dacă se va face și călătoria în Irak. Viața s-a schimbat, însă Domnul ne ajută”.

În continuare a abordat subiectul pandemiei: „Eu pornesc de la o certitudine: pandemia este o criză, însă dintr-o criză nu se iese niciodată ca înainte. Niciodată. Ieșim mai buni sau mai răi. Aceasta este problema: cum să ieșim: mai buni și nu mai răi? Depinde de noi. Dacă vrem să ieșim mai buni, este o cale ce trebuie urmată. Pentru a ieși mai buni trebuie să revedem totul. Marile valori au fost dintotdeauna, nu se schimbă în cursul istoriei, însă trebuie transpuse în realitate”.

Vorbind despre pandemie, a luat în considerare problema vaccinului și a declarat că nu are absolut nimic împotrivă: „Eu cred că, sub aspectul etic, toți trebuie să se vaccineze, este o alegere etică, pentru că îți pui în joc sănătatea, viața, dar și viața altora. De pe când eram copil, îmi amintesc că treceam prin criza de poliomielită și foarte mulți copii au rămas paralizați din cauza bolii și eram disperați să facem vaccinul. Când a ieșit vaccinul ți-l dădeau cu zahăr și erau multe mame disperate… Pe urmă am crescut în umbra vaccinurilor, împotriva pojarului, împotriva unei boli, împotriva alteia, vaccinuri pe care ni le dădeau în copilărie… Nu știu de ce unii spun: «Nu, vaccinul e periculos», dar dacă ți-l prezintă medicii ca ceva ce poate fi bun, că nu are pericole deosebite, de ce să nu-l faci?”

Pandemia i-a ajutat pe mulți oameni să reflecteze asupra vieții lor și foarte multă lume i s-a încredințat lui Dumnezeu, găsind credința. „Pentru mine e un dar. Nimeni nu poate avea credință cu puterile proprii, este un dar pe care ți-l dă Domnul. Eu cred deoarece am primit acest dar, gratuit. Nu se poate cumpăra credința. De multe ori, la greutăți, oamenii se deschid și primesc acest dar. Inima trebuie deschisă pentru a primi acest dar. Sunt mulți care nu au această capacitate, nu vreau să-i judec, dar se închid tot mai mult. Dacă nu vine ca dar, nu este credință. Dumnezeu este aproape, dar Isus Cristos este și mai aproape. Apropierea de Dumnezeu este cea pe care trebuie să o avem, trebuie să cerem acest dar. Noua provocare este apropierea persoanelor și a problemelor. Există această cultură a indiferenței, însă această cultură distruge, deoarece îndepărtează. Deseori putem auzi: nu putem să rezolvăm toate problemele. Dar trebuie să ne îndreptăm spre apropiere. Eu mă apropii de oameni, de cei ce suferă, pentru a deschide calea pe care se merge înainte”.

A abordat de asemenea și problema delicată a avortului: „Avortul nu este o problemă religioasă, ci umană. Aceasta este o problemă ce ține de etica umană, chiar și un ateu trebuie să o rezolve potrivit conștiinței sale. Eu întreb: este corect să anulezi o viață de om pentru a rezolva o problemă? Este corect să angajezi un ucigaș plătit pentru a rezolva o problemă? Aceasta este problema avortului, sub aspect științific și omenesc, religia vine mai apoi”.

Printr-un discurs foarte simplu și pe înțelesul tuturor, Papa Francisc a încredințat credincioșilor unele teme foarte importante, teme ce pot fi de ajutor pentru reflecția comună.

 C.L.