Pentru comunitățile parohiale ale diecezei noastre este o zi de sărbătoare, pentru că liturgia ne invită să considerăm sfinții ca un model al vieții creștine. Dar devotamentul față de sfinți este mai presus de toate credința îndreptată spre eternitate și gândire, până în ziua în care și noi vom contempla chipul lui Dumnezeu și Îl vom vedea așa cum este cu adevărat. Dar sfinții sunt și frații mai mari pe care Biserica ni-i propune drept modele, deoarece, fiind păcătoși la fel ca noi toți, ei au acceptat să se lase întâmpinați de Isus, prin dorințele lor, prin slăbiciunile lor, prin suferințele lor și chiar prin tristețea lor. Fiecare om are un sfânt al său și poartă numele acestuia, dar din sfântul personal trebuie să tragem curajul credinței și mărturiei evanghelice. În această zi, Biserica ne propune fragmentul Fericirilor. Isus ne arată ce cale adevărată este sfințenia.  Drumul obligatoriu pentru noi, creştinii, este tocmai cel al Fericirilor. Cum am putea să facem adevărate în noi acele îndemnuri: fericiţi cei săraci în duh, fericiţi cei milostivi, fericiţi făcătorii de pace, fericiţi suntem noi dacă ne vom regăsi în paradis pentru a ne bucura mereu de eternitatea cu Dumnezeu? Felicitări tuturor credincioşilor cu această zi de sărbătoare în cer şi pe pământ. Curaj, avem un ţel de atins: paradisul; acolo ne dăm întâlnire. Felicitări!

Mons. Cesare Lodeserto