A sosit momentul binecuvântării caselor și familiilor de preot, după perioada Crăciunului. Aceasta este și o recomandare a Bisericii, ca fiecare parohie să facă anual binecuvântări, urmând exemplul lui Isus, care și-a trimis discipolii să ducă darul păcii în case.

 

Binecuvântarea anuală a familiilor de către preot este considerată un prilej prețios și esențial pentru pastorație, astfel că mulți credincioși merg în aceste zile la paroh pentru a-l invita să le binecuvânteze casele. 

 

Termenul de binecuvântare are mai multe semnificații. Primul este legat de cuvântul benedire, care înseamnă „a spune bine”.  Din nou în Scriptură, aflăm că Dumnezeu binecuvântează. Și iată și un al doilea sens al binecuvântării. Când Dumnezeu binecuvântează, nu o face pentru a se lăuda pe sine sau lucrările sale, ci pentru a răspândi protecție și creștere asupra lor. Astfel, găsim scris: „Şi le-a binecuvântat Dumnezeu, zicând: „Fiţi rodnici, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; şi păsările să se înmulţească pe pământ!” (Gen 1,22)

 

Binecuvântarea este astfel legată de transmiterea vieții însăși. Întrucât viața este un dar, binecuvântarea o înmulțește.

 

Un al treilea sens se găsește la sfântul Toma. Sfântul a preluat definiția sfântului Grigore cel Mare, care sună astfel: „Binecuvântarea lui Dumnezeu înseamnă acordarea darurilor sale și înmulțirea lor”. În Sfânta Scriptură, binecuvântarea este un simbol al abundenței și al bogăției, două concepte care adesea înlocuiesc sensul de pace.

 

Și în Vechiul Testament se acorda o mare importanță binecuvântării, care era dată de Dumnezeu, dar care putea fi exercitată și de slujitorii lui Dumnezeu.

 

În Noul Testament, pe de altă parte, Isus îi binecuvântează pe copii, răspândind în ei sănătate, protecție și grație divină. În același mod, Isus binecuvântează pâinea înainte de a o înmulți. La fel cum binecuvântează pâinea și vinul la Cina cea de Taină înainte de a le consacra în trupul și sângele Său.

 

Isus însuși le poruncește discipolilor săi să ducă pacea în case, prin binecuvântare, și astfel să aducă protecția sa. Biserica a moștenit această poruncă în beneficiul oamenilor și a lucrurilor.

 

Trebuie reținut că binecuvântarea nu este un sacrament, ci un sacramental. Aceasta înseamnă că nu are o putere imediată, ci depinde de harul și devoțiunea oamenilor cărora le este destinată.

C. L.