Catehismului Bisericii Catolice, la nr. 1434, explică formele penitențiale pe care trebuie să le trăiască creștinul în timpul Postului Mare: „Pocăinţa interioară a creştinului poate avea expresii foarte variate. Scriptura şi Părinţii Bisericii insistă mai ales asupra a trei forme: postul, rugăciunea, pomana, care exprimă convertirea în raport cu sine, în raport cu Dumnezeu şi în raport cu ceilalţi. Alături de purificarea radicală înfăptuită de Botez sau de martiriu, ei citează, ca mijloc de obţinere a iertării păcatelor, eforturile făcute pentru împăcarea cu aproapele, lacrimile de căinţă, grija pentru mântuirea aproapelui, mijlocirea sfinţilor şi practicarea iubirii «care acoperă mulţime de păcate» (1Pt 4, 8)”.

 

Într-adevăr, în acest timp special al Postului Mare, pe care Biserica îl definește ca timp de convertire și de reînnoire interioară, parohii îi însoțesc pe credincioșii din comunitățile lor pe drumul penitențial, care se realizează prin post, rugăciune și milostivire. Acest drum este completat de celebrarea sacramentului Spovezii și de devoțiunile populare, cum ar fi Calea Crucii.

 

Credincioșii sunt îndemnați să acorde o atenție deosebită în această perioadă postului și abstinenței de la carne, atât în Miercurea Cenușii, cât și în toate zilele de vineri. Într-adevăr, chiar și în zilele de vineri de pe parcursul anului, există regula postului, iar acolo unde, din motive deosebite, nu este posibilă respectarea lui, acesta trebuie înlocuit cu o operă de caritate.

 

Potrivit Codului de Drept Canonic, legea divină este cea care stabilește că toți credincioșii sunt „obligați să facă penitență, fiecare în felul său” în zilele stabilite, dedicându-se rugăciunii și operelor de pietate și caritate, și în ultimă instanță „practicând postul și abstinența”.

C. L.