Prin celebrarea Miercurii Cenușii începe Postul Mare, care ne va duce, săptămână de săptămână, spre sărbătoarea Învierii lui Cristos. Este un timp forte al anului liturgic și al vieții fiecărui creștin. Așa cum spune sfântul Paul, este „timpul potrivit” pentru a face „un drum al adevăratei convertiri” pentru ca „să începem printr-un post sfânt lupta vieţii creştine, pentru ca în bătălia împotriva duhului rău să fim mereu întăriţi prin fapte de pocăinţă”, așa cum citim în rugăciunea de la începutul Liturghiei din Miercurea Cenușii.

 

Acest itinerar de patruzeci de zile este perioada în care „creștinul este chemat să se întoarcă la Dumnezeu cu toată inima fără să fie mulțumit cu o viață mediocră”, așa cum a spus Papa Francisc.

 

Postul Mare ne aduce aminte de cele patruzeci de zile de post trăite de Isus în pustiu înainte de a-și începe slujirea publică. Citim în Evanghelia după Matei: „Atunci, Isus a fost condus de Duhul în pustiu ca să fie ispitit de diavol. După ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, în cele din urmă i s-a făcut foame”.

 

Patruzeci este un număr simbolic, prin care Vechiul și Noul Testament prezintă momentele importante din viața poporului lui Dumnezeu. Este un număr care exprimă timpul de așteptare, de purificare, de întoarcere la Domnul, de conștientizare a faptului că Dumnezeu este fidel promisiunilor sale. În Vechiul Testament sunt patruzeci de zile de potop, patruzeci de zile pe care Moise le-a petrecut pe Muntele Sinai, patruzeci de ani în care poporul lui Israel a rătăcit în pustiu înainte de a ajunge în Țara Promisă, patruzeci de zile ale călătoriei profetului Ilie la Muntele Horeb, patruzeci de zile pe care Dumnezeu le permite ninivitenilor să se convertească la predica lui Iona. În Evanghelii sunt, de asemenea, patruzeci de zile în care Isus înviat îi învață pe ucenicii săi, înainte de a se înălța la cer și a-l trimite pe Duhul Sfânt.

 

Postul, pomana și rugăciunea sunt semnele sau mai bine zis practicile Postului Mare. Postul înseamnă abstinență de la hrană. dar include și alte forme de renunțare pentru o viață mai sobră. Postul este întărit de virtuțile ce îl însoțesc, în special de caritate, de orice gest de generozitate prin care se oferă săracilor și nevoiașilor rodul unei renunțări.

 

Mai mult, Postul Mare este un timp privilegiat pentru rugăciune. Sfântul Augustin spune că postul și pomana sunt „cele două aripi ale rugăciunii” care îi permite mai ușor să-și ia elan și să ajungă la Dumnezeu.

 

La fel ca în Advent, și în Postul Mare liturgia propune câteva semne care, prin simplitatea lor, ajută la înțelegerea mai bună a semnificației acestui timp. În Postul Mare, preotul folosește veșminte liturgice de culoare violetă, o culoare care îndeamnă la un drum sincer de convertire. Mai mult, în timpul sărbătorilor, nu se folosesc flori pentru a împodobi altarul, nu să recită Gloria și nu se cântăm Aleluia.

 

C. L.