Pr. Vivian are deja procurat biletul de avion care trebuie să-l ducă în Italia și să pornească astfel pe un drum fără întoarcere. Zâmbetul este același ca întotdeauna, dar sentimentele sunt controversate.

 

Oamenii din Stăuceni se opresc să vă salute. Ce spun credincioșii când vă întâlnesc?

 

„Îmi spun de toate. Cineva mă întreabă dacă mă voi întoarce în Republica Moldova. Alții îmi exprimă părerile de rău și mă roagă să nu plec. Există și cei care întreabă cum va fi noul paroh. În spatele fiecărei întrebări se află emoția plecării, pentru că după atâția ani alături de noi, verbiții, la Stăuceni, sentimentele sunt de mare considerație și recunoștință”.

 

Verbiții au făcut multe pentru această comunitate. Acum, plecând, ce luați cu dvs.?

 

„Cu siguranță nimic material, dar în inimă poveștile multor oameni, de la vârstnici la copii. Am dat și am primit. Dar în inima și amintirea credincioșilor deasupra tuturor rămâne figura părintelui Klaus. Eu și parohul dinaintea mea am lucrat mult, dar cel mai mult a marcat prezența verbiților la Stăuceni părintele Klaus. Și lucrările realizate în colaborare cu Dieceza au dat acestei comunități o mică, dar frumoasă imagine a Bisericii Catolice”.

 

Localnicii iubesc Biserica?

 

„Desigur! Faptele, prezența, prietenia multora o spun. Un rol important l-a avut grădinița, care primește zilnic 45 de copii din localitate, și care sunt tratați cu multă dragoste de maici. Acestea sunt faptele importante. Dar în Stăuceni s-a făcut multă caritate, pentru toți, de la săraci la bătrâni, de la tineri la toți cei care din mai multe motive au venit la parohie pentru a cere ajutor. Pot spune, dar nu numai eu, ci și ceilalți verbiți care au trecut pe aici, că a fost o experiență foarte frumoasă. Cu siguranță am avut un mare ajutor din partea Diecezei și mai ales a episcopului Anton Coșa, cu care am avut o colaborare excelentă”.

 

Acum plecați, dar încotro?

 

„Mă duc în Italia, chiar dacă până în prezent nu am primit o destinație specifică, pentru că așteptăm câteva propuneri. Din păcate, în congregația mea sunt mulți preoți în vârstă și doar câțiva tineri, așa că trebuie să facem alegeri dificile și atunci când alegem, există întotdeauna puțină suferință. Acum plecăm, părăsim acest pământ, dar rămâne afecțiunea, prietenia, bucuria de a fi trăit ca familie religioasă și, de asemenea, personal, o experiență frumoasă a vieții Bisericii. Cu siguranță am fi putut face mai multe. Răbdare! Noul paroh, Pr. Daniel, va face multe, pentru că este generos și fericit să fie preot. Oamenii de aici trebuie să vadă preoții zâmbind, iar Pr. Daniel are un zâmbet frumos”.

 

Cele mai bune gânduri de rămas bun…

 

„Da, îi salut pe toți, de la episcop la preoți, de la maicile din Stăuceni la toți prietenii. Salutul meu este și o binecuvântare și amintire în rugăciune. Mulțumesc credincioșilor din Stăuceni, pentru că m-au făcut să mă simt preot printre ei”.

 

C. L.