Cu ocazia întâlnirii anuale a președinților Conferințelor Episcopale din Europa, desfășurată anul acesta la Santiago de Compostela, Preasfințitul Anton Coșa a concelebrat cu ceilalți episcopi prezenți la Adunare la mormântul apostolului Sfântul Iacob.

Acest moment de rugăciune, care a început cu un pelerinaj pornit de la Monte do Gozo și început în Catedrala din Santiago de Compostela, a fost punctul culminant al unei zile de rugăciune, fraternitate și reflecție asupra crizei credincioșilor din Europa. Episcopii și-au concentrat reflecția asupra întrebărilor foarte profunde: cum să exprime și să anunțe credința într-un context profund diferit decât în trecut? Cum să ne comportăm în fața unei întoarceri a „păgânismului”? Cum putem răspunde la noile întrebări care sunt puse astăzi Bisericii? Cum să fii minoritate creativă?

Reflecția i-a determinat pe Episcopi să identifice noile semne de speranță într-o Europă care este din ce în ce mai dificilă. Printre semnele speranței se află și cucerirea libertății religioase, în special în țările estice; o mai mare participare a laicilor în lucrarea Evanghelizării și prezența tot mai mare a femeilor în Biserică. Prezența imigranților în Europa este, de asemenea, un semn de speranță, o prezență care lărgește chiar orizontul Bisericii. Însăși Papa Francisc este, de asemenea, un semn de speranță care învață un nou mod de a fi păstor și subliniază mila și caritatea lui Dumnezeu care atinge rănile societății moderne.

„Mi-am pus întrebarea ca păstor – a spus Preasfințitul Anton Coșa –, despre nevoia Bisericii Catolice din Republica Moldova de a fi și mai mult un semn de speranță și de a aduce Evanghelia în cele mai îndepărtate locuri și inimi, printr-o mărturie autentică și caritate zilnică”.