Preasfințitul Anton Coșa a participat vineri, 31 august, la Liturghia de mulțumire cu ocazia a 50 de ani de slujire ca preot al Înalt Preasfințitul Ioan Robu, arhiepiscop-mitropolit de București, celebrată în Catedrala „Sfântul Iosif” din capitala României. La ceremonia dedicată concomitent și împlinirii a cinci ani de la beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika au participat peste 100 de preoți și episcopi, precum și nunțiul apostolic pentru România și Republica Moldova, Mons. Miguel Maury Buendía.
După citirea în limba latină a scrisorii de felicitare a Papei Francisc, onoarea de a ține cuvântul de învățătură i-a revenit Preasfințitul Anton Coșa, întâistătătorul diecezei noastre. Predica Preasfințitului Anton s-a axat pe principiul fidelității, a „fidelității față de Cristos și față de Biserică” și a „fidelității față de crucea primită”. În acest sens, Excelența Sa a prezentat exemplul de dăruire al sfântului Ioan Paul al II-lea, care a marcat în special țările comuniste, „dând curaj să nu renunțăm niciodată la cruce, rămânând fideli față de Isus și față de sfânta Biserică”. Preasfințitul Anton a arătat că jubileul de 50 de ani de preoție a arhiepiscopului Ioan Robu este „mulțumirea și omagiul poporului lui Dumnezeu, al nostru, al tuturor, aduse lui Cristos”. Excelența Sa a accentuat că fidelitatea preoțească reprezintă și un aspect important al sfințeniei Mons. Vladimir Ghika, menționând și importanța fidelității față de Sfântul Părinte. Păstorul Diecezei de Chișinău, pornind de la o pildă despre un copil căruia îi plăceau sfinții pe care-i contempla pe vitraliile unei biserici, a insistat asupra faptului că preotul trebuie să fie un sfânt, „conștient că numai prin harul lui Dumnezeu el poate să învingă orice greutate, astfel încât prin el să ajungă la oameni lumina divină”. Spre finalul predicii, Preasfințitul Anton și-a adus propriul omagiu arhiepiscopului de București, menționând că fidelitatea lui a reprezentat și reprezintă un exemplu din care el, ca seminarist, preot tânăr și episcop, a învățat ca dintr-o carte deschisă, spunând că cel mai frumos mod de a spune „Mulțumesc” prelatului sărbătorit, este rugăciunea.
Mihail Țurcanu